Intraduzibilitatea este o proprietate a unui text sau declarație într-o limbă , exprimată în absența unui echivalent pentru acesta într-o altă limbă.
Termenii nu pot fi atribuiți nici unităților complet traducibile, nici celor complet intraductibile; dificultatea traducerii lor depinde de originea lor precum si de competenta traducatorului .
Destul de des, un text sau enunț care este considerat intraductibil este de fapt o lacună sau o unitate lexicală care nu are un concept similar în limba țintă. Aceasta înseamnă că pentru un cuvânt, expresie sau expresie în limba sursă nu există un echivalent complet în limba țintă.
În acest caz, traducătorul poate recurge la transformări de traducere pentru a transmite sensul.
(Important: majoritatea exemplelor și descrierilor de mai jos sunt destinate a fi traduse din/în engleză). Dintre transformările de traducere aplicabile în traducerea lacunelor sau a inconsecvențelor lexicale în limbi, se pot distinge următoarele:
O traducere adaptată sau gratuită este o traducere în care realitățile sociale sau culturale din textul original sunt înlocuite cu realități corespunzătoare din textul tradus; în același timp, realitățile din textul tradus vor fi îndreptate către publicul limbii țintă.
De exemplu, la traducerea seriei de benzi desenate belgiene „ Aventurile lui Tintin ”, numele câinelui devotat al lui Tintin - Milu ( fr. Milou ) a fost tradus diferit în diferite limbi: în engleză - Snowy, în rusă - Snowball / Crayon, în olandeză - Bobbie, în germană - Struppi. După același principiu, detectivii Dupont și Duponne ( franceză Dupond și Dupont ) au fost numiți Thomson și Thompson în traducerea în engleză, Jansen și Janssen în olandeză, Schultze și Schulze în germană, Hernández și Fernández în spaniolă , 杜本 și 杜朋(Dùběn și Dùpéng) - în chineză . Acest lucru este vizibil în special în traducerea numelor personajelor de desene animate Disney , multe dintre ele sunt traduse conform principiului asemănării sunetelor sau jocului de cuvinte .
Împrumutul este o tehnică de traducere în care traducătorul folosește un cuvânt sau o expresie din textul sursă din textul tradus fără a-l schimba. În rusă și engleză, împrumuturile care nu sunt încă bine stabilite în vorbire sunt de obicei evidențiate cu caractere cursive .
În cartea „Alitet Goes to the Mountains” realitățile societății Chukchi sunt transmise prin împrumuturi.
Trasarea este o tehnică de traducere în care un cuvânt sau o expresie este împărțit în componente și fiecare element este tradus separat. De exemplu, cuvântul rus „ hidrogen ”, introdus de chimistul M. F. Solovyov , este o hârtie de calc cu numele francez hydrogène , derivat din altă greacă. ὕδωρ - „apă” și γεννάω – „Eu nasc”. Hârtia de calc „hidrogen” ca traducere în limba rusă a hidrogenului a înlocuit o altă hârtie de calc - „substanță de producere a apei” de V. M. Severgin [1] .
În unele cazuri, trasarea duce la un rezultat nereușit și chiar comic, ca în propunerea lui A. S. Shishkov de a înlocui cuvântul „ pian ” cu „tunete liniștite” - hârtie de calc din italiană. pian [2] .
Compensarea traducerii este o tehnică prin care sunt traduse unități din limba sursă care nu pot fi exprimate prin aceleași mijloace în limba țintă. În acest caz, traducătorul le înlocuiește în textul tradus cu alte mijloace lingvistice.
De exemplu, în multe limbi există două forme ale pronumelui personal la persoana a doua, adică două forme de adresare (formală/informală). Deci, în franceză, acestea sunt pronumele tu și vous, în spaniolă - tú și usted, în rusă - "tu" și "tu" , în germană - du și Sie, iar în engleza modernă nu există o astfel de împărțire. Prin urmare, atunci când traduce text dintr-una dintre aceste limbi în engleză, traducătorul trebuie să folosească alte mijloace pentru a transmite colorarea stilistică a textului. De exemplu, alegeți un nume sau o poreclă în funcție de situație, utilizați expresii mai puțin formale sau folosiți anumite cuvinte care sunt caracteristice unui anumit stil .
În japoneză și coreeană, stilurile de vorbire sunt clar marcate gramatical. De exemplu, japoneză are un sistem de pronume complex , în care există mai multe cuvinte pentru sine ("eu"): unul pentru fete, altul pentru bărbați educați, al treilea pentru bătrânii dintr-o anumită zonă. Sunt utilizate activ sufixele nominale , care sunt folosite diferit în funcție de sex, statut social, vârstă a interlocutorului sau a persoanei în cauză. În plus, verbele în diferite stiluri de vorbire au conjugări separate. În limba rusă, la traducere, pronumele „eu, cel mare, curajos vorbește” poate fi înlocuit cu „stăpânul tău poruncește”; sufixul nominal „-chan” – este transferat printr-un sufix diminutiv, iar o cerere extrem de politicoasă – printr-o schimbare de afaceri învechită în spiritul „ar fi plăcut suveranul grațios”.
Parafraza este o tehnică de traducere în care traducătorul înlocuiește un cuvânt din textul sursă cu un grup de cuvinte sau o expresie în limba țintă.
Un exemplu de astfel de tehnică de traducere poate fi găsit în materialul BBC despre „cele mai intraductibile cuvinte” din 22 iunie 2004. Cuvântul ales a fost Ilunga, un cuvânt despre care se crede că provine din limba Republicii Democrate Congo. Articolul oferă următoarea descriere a acestui cuvânt: „O persoană care iartă o ofensă prima dată va îndura a doua, dar a treia oară - pentru nimic . Merită să luăm în considerare faptul că cuvântul Ilunga are o origine și un sens controversat, de exemplu, unii locuitori ai Congo-ului (în special reprezentanți ai guvernului Republicii) susțin că acesta este doar un nume care nu are nicio semnificație specială. Pentru mai multe informații vezi articolul lui Ilunga.
Un alt exemplu de parafrază este cuvântul portughez saudade , care este tradus vag în engleză ca „dor de cei plecați”. Există și un cuvânt similar de origine română , care se traduce prin „dor de o persoană sau un lucru care nu mai există sau nu există în prezent ” .
Un exemplu izbitor de intraductibilitate este cuvântul olandez gezellig, care nu are echivalent în engleză. Literal, înseamnă „confortabil, ciudat, dulce”, dar poate însemna și petrecerea timpului cu cei dragi, întâlnirea cu un prieten după o lungă separare sau apropiere spirituală.
În Cartea Recordurilor Guinness , cuvântul Yamana „ mamilapinatapai ” este enumerat drept cel mai „capabil” cuvânt , care se traduce prin „se uită unul la altul în speranța că cineva va fi de acord să facă ceea ce vor ambele părți, dar nu îndrăznește să facă”. face primul” .
Un comentariu de traducere, de obicei sub formă de note de subsol sau note, oferă informații suplimentare care nu pot fi integrate în textul general al traducerii. De obicei, aceasta este o descriere a caracteristicilor culturale necesare pentru înțelegerea textului sau alte explicații.
Unele sarcini de traducere necesită sau chiar necesită astfel de comentarii. Unii traducători[ cine? ] consideră această tehnică nereușită, deși majoritatea profesioniștilor nu împărtășesc acest punct de vedere .
Există cuvinte în thailandeză care sunt echivalente cu engleza „I”, „you”, „he/she/it”, dar aceste cuvinte sunt destul de informale sau pronunțate informal. În cele mai multe cazuri, thailandezii folosesc cuvinte în loc de pronume care indică relația dintre interlocutori. De exemplu, în loc să spună „Îți voi spune o poveste”, o mamă va spune „mama îi va spune copilului o poveste” („แม่จะบอกลูกนิทาน" - mae ja bawk luuk nitaan). În mod similar, prietenii de vârste diferite se vor referi unul la altul ca frate sau soră. Deci, în loc să spună „Tu ești prietenul meu”, ei vor spune „Fratele mai mic este prietenul fratelui mai mare”. Ideea obișnuită a lui Thais despre desemnarea legăturilor de familie a fost deja pierdută, iar atunci când traduceți în engleză, merită să înlocuiți astfel de cuvinte cu pronumele „eu” și „tu”.
Pot exista unele dificultăți în traducerea sensului cuvântului „a avea” din arabă , finlandeză , indiană , maghiară , irlandeză , japoneză , turcă și galeză , precum și din ebraică și urdu . Aceste limbi nu au un verb special care înseamnă „a avea”. În locul expresiei „am (ceva)”, se vor folosi diverse construcții pentru a indica faptul că acest (ceva) este al meu. Deci, turcii vor spune „(ceva) meu există”, evreii - „există (ceva) pentru mine”. În irlandeză, această expresie a trecut în dialectul corespunzător al englezei. Situația cu această construcție este similară în limba rusă. În loc de „am” în rusă, se folosește construcția „am”. În ciuda faptului că în rusă există un verb „a avea”, acesta este extrem de rar folosit în același sens ca verbul englezesc. În unele cazuri, poate fi confundat cu un cuvânt vulgar grosier care înseamnă un act sexual într-o reprezentare unidirecțională. Deci, o neînțelegere poate apărea atunci când este întrebat „ai o soție?”.
În japoneză, verbul „a avea” este cel mai adesea tradus prin verbele iru (い る, „a fi”) și aru ( Jap. ある, „a fi”) : „Am o pisică”. Primul verb este folosit cu substantive care denotă oameni și animale, iar al doilea cu substantive neînsuflețite . Pentru a transmite verbul englezesc „a avea” în sensul de a avea ceva, japonezii folosesc verbul motsu ( japonez 持つ) , care înseamnă literal „a ține”.
În engleză, unele categorii gramaticale sunt complet absente.
De exemplu, nu este atât de ușor să distingem două verbe finlandeze în engleză - kirjoittaa (verbul care corespunde englezei a scrie, „a scrie”, un verb în formă continuată) și kirjoitella („a face note scurte din când în când ; pipi”, un verb care denotă o acțiune repetată).
În irlandeză, starea de spirit prohibitivă este folosită în vocea pasivă. Această construcție este folosită pentru a interzice ceva și, în același timp, pentru a exprima dezaprobarea întregii societăți pentru acțiunea interzisă. De exemplu, cele două expresii Ná caithigí tobac („Fumatul interzis”) și Ná caitear tobac („Fumatul nu este acceptat aici”) diferă în acest fel.
Ca și în latină , în italiană există două forme ale timpului trecut - timpul trecut complet (passato remoto) și trecutul apropiat (passato prossimo). Așadar, ambele construcții - io fui și io sono stato înseamnă „am fost”, dar prima implică un trecut îndepărtat, iar a doua - o oarecare legătură cu prezentul. Passato remoto este folosit în mod obișnuit în literatură, cum ar fi scrierea de romane. Astăzi, utilizarea acestor structuri variază în funcție de locația geografică. În dialectele italiene de nord , precum și în varietatea comună a italianului, passato remoto practic nu este folosit în vorbire , în timp ce în sudul țării este adesea folosit în loc de passato prossimo.
În același mod, nu există suficiente forme gramaticale în limba engleză pentru a desemna obiectele acțiunii, așa că trebuie să utilizați o parafrază - o prezentare a textului în propriile cuvinte. În gramatica finlandeză, dimpotrivă, există un întreg grup de verbe derivate care denotă diferite grade de implicare. De exemplu, pe baza verbului vetää (trage, trage), se pot forma un număr de verbe:
În majoritatea limbilor turcești (în turcă , azeră , kazahă și alte limbi), verbul are sufixul miș/mıș/muș/müș, care îndeplinește o funcție gramaticală. Indică faptul că vorbitorul nu a văzut sau a auzit despre ce vorbește, ci doar presupuneri, sau cineva i-a spus despre asta. De exemplu, cuvântul turcesc Gitmiş poate însemna atât „a spus că a plecat”, cât şi „cred că a plecat”. De asemenea, această structură gramaticală este adesea folosită atunci când glumesc sau spun povești.
Limbile care sunt foarte diferite unele de altele, cum ar fi engleza și chineza, necesită mai multă adaptabilitate din partea traducerii. Nu există timpuri ca atare în chineză, dar există trei tipuri de verbe. Verbul englezesc a fi nu are echivalent în chineză. Astfel, verbul a fi folosit într-o propoziție precum It is blue va fi omis atunci când este tradus în chineză. Când se vorbește despre locație, se folosește verbul „zài” (在), ca în propoziția Suntem în casă („Suntem în casă”). În majoritatea celorlalte cazuri, verbul „shì” (是) este folosit, ca și în propoziția Eu sunt liderul („Eu sunt liderul”). Orice propoziție care are semnificații diferite pentru verbul „a fi” pierde acea diferență atunci când este tradusă în chineză.
O problemă curioasă apare atunci când traduceți din engleză în rusă romanul lui Agatha Christie „De ce nu l-au întrebat pe Evans?” Un loc important în complot îl ocupă căutarea unui anume Evans (bărbat), când în cele din urmă se dovedește că Evans dorit este o femeie. Dacă titlul romanului este tradus literal, atunci ambiguitatea dispare odată cu intriga, deoarece forma cazului acuzativ al acestui nume de familie depinde de gen: „De ce nu l-au întrebat pe Evans / Evans?” O traducere a titlului a fost „ Evans Knows the Answer ”. Într-o altă versiune, traducătorul a decis să înlocuiască numele de familie al personajului cu unul indeclinabil: „De ce nu l-au sunat pe Wilby?”
În germană, ca și în olandeză, există multe particule modale, dificultatea de a traduce care constă în faptul că servesc mai degrabă pentru a transmite o nuanță de sens și nu îndeplinesc aproape nicio funcție gramaticală. De exemplu, cuvântul german doch poate fi tradus ca: „Nu înțelegi asta...?”, și așa: „Așa este într-adevăr, deși cineva poate nega asta”. Semnificațiile unor astfel de cuvinte se schimbă în funcție de context și de colorarea emoțională a propoziției, iar acest lucru provoacă dificultăți în traducere.
Înțelesul obișnuit al cuvântului doch îl găsim în propoziția Der Krieg war doch noch nicht verloren - „Și totuși războiul nu era încă pierdut”.
Pentru a traduce corect astfel de cuvinte, în fiecare caz este necesar să folosiți o anumită construcție gramaticală. Dacă aceeași propoziție Der Krieg war doch noch nicht verloren este pronunțată ușor diferit, exprimăm un fel de justificare ca răspuns la întrebarea: „... dar încă nu am pierdut războiul (... prin urmare am continuat să luptăm )”.
Dacă traducem această frază, bazându-ne și mai mult pe context și pe colorarea emoțională, obținem: „Războiul CHIAR nu s-a terminat încă (indiferent cum mă convingeți de contrariul)”.
Să schimbăm din nou intonația - și obținem o propoziție interogativă. Der Krieg war doch noch nicht verloren? devine „(Credeți) că războiul NU a fost pierdut (în acel moment)?”
Un alt exemplu binecunoscut este din portugheză și spaniolă, verbele ser și estar (vezi verbe - ligamentele limbilor romanice ). Ambele înseamnă „a fi”. Dar există o diferență - ser este aplicabil numai descrierii esenței, naturii lucrurilor și stărilor estar. Uneori, ignorarea acestei diferențe nu împiedică înțelegerea propoziției în ansamblu, ceea ce permite traducătorului să o omite, dar în alte cazuri separarea conceptelor este necesară pentru a evita ambiguitatea.
Când nu este posibilă traducerea literală a textului, traducătorul exprimă adesea ideea cu alte cuvinte sau pur și simplu adaugă altele noi pentru a transmite cu acuratețe sensul. Exemplu portugheză: „Não estou bonito, eu sou bonito”. Traducere literală: „Nu sunt (aparent) chipeș; Sunt (fără îndoială) frumoasă.” Traducere cu compensație de traducere: „Nu sunt frumos astăzi, sunt întotdeauna frumos”. Parafrază: „Nu doar arăt frumos, sunt chiar frumos”.
Niciunul dintre cuvintele din următoarea frază, aparținând uneia dintre limbile grupului slav de sud , nu are un analog în engleză. Doček izuvenog limara. Doček - o întâlnire organizată cu ocazia sosirii cuiva (tradusă cel mai corect în engleză ca „salut” sau „bun venit”, deși „Doček” este un bun venit, nu neapărat o primire călduroasă). Izuven - fără pantofi. Limar este un acoperiș. Aceasta înseamnă că expresia „Doček izuvenog limara” este tradusă după cum urmează: „o întâlnire organizată cu ocazia sosirii unui acoperiș desculț”.
Un alt exemplu este cuvântul rusesc „ vulgaritate ”. Înseamnă îndrăzneață, fără gust și nepoliticos în același timp. Vladimir Nabokov l-a considerat unul dintre cele mai dificile cuvinte rusești de tradus în engleză.
Din mai multe motive, cum ar fi, de exemplu, diferențele dintre caracteristicile lingvistice și culturale ale diferitelor țări, este adesea dificil să traduci concepte legate de relațiile de rudenie .
Majoritatea cuvintelor thailandeze care exprimă rudenia nu sunt traduse literal, dar trebuie completate în limba țintă. Pentru cele mai comune concepte care descriu relațiile de rudenie în limba engleză, nu se găsesc modele similare în thailandeză, deoarece în mod tradițional, în relațiile englezești, informațiile caracteristice popoarelor din Thailanda sunt omise .
De exemplu, în thailandeză, frații se disting nu după sex, ci după vârstă. Copilul cel mai mare din familie se numește พี่ (pii), iar toți cei mai mici น้อง (non). La fel și cu unchii și mătușile - se numesc diferit, în funcție de faptul că sunt mai mari sau mai mici decât frații/surorile lor, ai căror copii sunt rude, precum și pe a căror linie merge relația - maternă sau paternă. น้า (naa) este „fratele mai mic al surorii” și așa mai departe.
De obicei, „frate” în arabă sună أخ (ah). Acesta este un concept larg pentru frații care au cel puțin un părinte în comun. Dacă frații au în comun atât mama, cât și tatăl, atunci pentru un astfel de „frate” există un nume separat - شقيق (shakyk).
În chineză, japoneză și turcă, „frate mai mare”, „frate mai mic” și, ca și ei, „sora mai mare”, „sora mai mică” sunt cuvinte complet diferite.
În engleză, este destul de dificil să pui întrebarea: „Băiat, care fiu ești?” și obțineți răspunsul „Al treilea” în același timp, pur și simplu pentru că cuvântul „care” nu este în engleză - doar „ce”. (Puteți, desigur, să încercați „care-th”, corect din punct de vedere gramatical, dar nu este ușor de pronunțat.) Trebuie să-l întrebi așa: „Băiete, ce număr ești fiule?”. Cuvântul simplu „care”, înlocuind construcția engleză „care număr”, poate fi găsit, de exemplu, în finlandeză (mones), latină (quotus), germană (wievielte), olandeză (hoeveelste), chineză (dìjǐ), ca precum și în esperanto (kioma).
În norvegiană , suedeză și daneză , fermier și farfar înseamnă bunici paterni, în timp ce mormor și morfar înseamnă, respectiv, bunici materni. După același principiu, străbunicii și străbunicile se disting în suedeză. În chineză, se aplică reguli similare.
În timp ce în engleză „fratele mamei”, „fratele tatălui” sau „soțul surorii mamei” este întotdeauna pur și simplu „unchi”, în turcă, suedeză și slavă de sud, toate sunt numite diferit. La fel cu mătușile.
Tant suedez - „mătușă” sau, în sens general, o doamnă. Moster - mătușă maternă, mai rapid - patern, dar aceste două cuvinte sunt prescurtare pentru mors syster și fars syster ("sora mamei" și, respectiv, "sora tatălui"). Cuvintele morbror și farbror („fratele mamei” și, respectiv, „fratele tatălui”) sunt de asemenea prescurtate. În ceea ce privește cuvântul tant menționat mai sus, nu există un analog pentru el, pentru desemnarea unchiului - în loc de el, suedezii spun farbror.
Existența unor cuvinte diferite pentru unchii materni și paterni este uneori confuză: în traducerea finlandeză a serialului animat Walt Disney DuckTales, unchiul Scrooge a fost numit Roopesetä (literalmente unchiul patern), până când s-a dovedit că Scrooge este înrudit cu Donald. Unchiul matern de rață. Prin urmare, traducerea corectă ar fi Roope-eno (Unchiul matern Robert). În traducerea suedeză, Scrooge este numit Farbror Joakim (unchiul lui Joakim din partea tatălui său).
Arabii spun „fratele mamei” خال (hal) și „fratele tatălui” عم (am); aceleași cuvinte speciale sunt în arabă pentru sora mamei și sora tatălui. Cea mai exactă traducere în rusă - „unchi” și „mătușă” - în sine nu dă o idee despre apartenența la linia paternă sau maternă. Cu toate acestea, mai devreme în limba rusă existau acum învechite, dar păstrate în dialecte, termenii de rudenie „vuy” (fratele mamei ), „stry ” (fratele tatălui), „vuyna” (sora mamei) și „stry” (fratele tatălui). sora). În poloneză, „stryj” este unchiul patern, iar „wuj” este unchiul matern.
Pentru copiii fraților în limba engleză, există cuvinte care îi caracterizează după gen („nepot” - nepot, „nepoată” - nepoată), dar cuvântul „văr” (văr sau soră) nu implică gen. În multe alte limbi, aceste concepte sunt diferite.
Și în italiană, dimpotrivă, există cuvinte speciale - cugino (văr) și cugina (văr), iar cuvântul nipote se referă atât la nepot, cât și la nepoată, dar articolul masculin sau feminin din fața lui elimină ambiguitatea. Mai mult, nipote poate însemna și nepot sau nepoată, ceea ce face cuvântul ambiguu.
În norvegiană, există denumiri separate atât pentru una, cât și pentru cealaltă categorie de rude: nevø - nepot, niese - nepoată, fetter - văr, kusine - văr.
În islandeză, există două cuvinte universale pentru toate rudele (cu excepția fraților și a părinților): frænka „orice rudă de sex feminin”, frændi „orice rudă de sex masculin”. În același timp, lipsesc cuvinte precum nepoată, nepot, mătușă și unchi. Din acest motiv, comunicarea în islandeză poate fi dificilă în cazurile în care trebuie indicat cu exactitate gradul de relație. Cuvântul nordic original frændi a fost, de asemenea, împrumutat în engleză și a dobândit sensul „prieten” prieten.
În olandeză, se distinge doar genul: neef (masculin) și nicht (femeie), în timp ce „nepot” și „văr” sună la fel. Adevărat, conține cuvintele oomzegger și oomzegster („nepot” și, respectiv, „văr”), dar sunt rar folosite.
În arabă, nu există deloc conceptul de „văr” – în loc de acesta, sunt folosite expresii precum „fiul unchiului”. Același lucru este valabil și în ebraică. Toate opțiunile posibile sunt folosite acolo: „fiul unui unchi”, „fiul unei mătuși”, „fiica unui unchi”, „fiica unei mătuși”.
În sârbă , împreună cu multe limbi slave de sud, rudele unei soții sau soțului (socrii) sunt numite diferit, în timp ce în engleză, la cuvântul pentru acest lucru se adaugă construcția „-in-law” (in-law). scop. De exemplu, „cumnata” (soția fratelui) în sârbă va fi fie „zaova” (sora soțului, cumnata) fie „svastika” (sora soției, cumnata). „Cumnat” (ginere) - fie „djever” (fratele soțului, cumnatul), fie „šurak” (fratele soției, cumnatul).
După același principiu, limba bosniacă spune badžanak, referindu-se la soțul surorii soției, și jetrva, referindu-se la soția fratelui soțului.
Dacă în engleză există doar șase cuvinte pentru toate rudele, atunci în rusă există cincisprezece dintre ele - atât de multe încât rușii înșiși se confundă uneori în ele. Chiar și pentru părinții soțului și părinții soției există cuvinte speciale - chibritor și chibritor. În engleză, ei sunt pur și simplu „socri”. De asemenea, socrii ruși se numesc adesea așa, ceea ce complică în cele din urmă munca traducătorului.
În spaniolă, există cuvinte diferite pentru rude. De exemplu, cuñado și cuñada ("soțul surorii" și, respectiv, "soția fratelui", precum și yerno și nuera ("soțul fiicei" și "soția fiului").
De fapt, conceptele necunoscute culturii unei anumite țări pot fi traduse cu ușurință. Cuvântul japonez ワサビ (山葵, wasabi) înseamnă o plantă ( wasabi japoneză) care este folosită ca condiment. Crește doar în Japonia și în alte țări nu a fost cunoscut de mult. În acest caz, cea mai bună opțiune pentru traducere este împrumutul unui cuvânt străin. Cu toate acestea, puteți încerca să înlocuiți conceptul de „wasabi” cu o altă legumă care este similară în diferite moduri. Deci, de exemplu, această plantă japoneză a intrat în limba engleză fără modificări - wasabi și este numită și hrean japonez (hrean japonez). În chineză, poate fi folosită fie o transcriere din japoneză (味沙吡, Weishabi), fie propria pronunție a acelorași hieroglife 山葵 (transcripție: shankui). Cu toate acestea, astăzi în China este mai frecvent numit 芥末 (zemo) sau 绿芥 (lujie), în timp ce în Taiwan folosesc o transcriere a japonezei 味沙吡 (weishabi).
Hreanul nu este cultivat în Asia de Est și localnicii îl confundă uneori cu muștar. Prin urmare, în unele zone, sosul de muştar importat în ţară se numeşte muştar galben, iar wasabi se numeşte muştar verde.
O altă modalitate de a traduce concepte nefamiliare este să folosiți transcripțiile cuvântului în sine . De exemplu, cuvintele „caise uscate” și „caise” au venit în rusă și ucraineană din turcă. Și, deși ambele fructe sunt deja familiare europenilor, nu există încă o traducere pentru ele în engleză. Denumirile englezești pentru caise uscate și caise înseamnă literal „caise uscate cu sâmburi” și „caise uscate cu sâmburi”.
Există două spații lingvistice în care traducerea este practic imposibilă - poezia și jocurile de cuvinte. Poezia este dificil de tradus din cauza necesității de a păstra forma operei originale (într-o poezie este o rimă ). Jocurile de cuvinte și alte jocuri de cuvinte semantice - din cauza inseparabilității cuvintelor jocului de cuvinte cu limba căreia îi aparține. Luați în considerare proverbul italian „traduttore, traditore”. Traducerea literală este: „Tradător, trădător”. Deși sensul rămâne, jocul de cuvinte se pierde. Traducere posibilă: „Translatorul este un dezertor”. Limba maghiară reușește să păstreze jocul de cuvinte - „fordítás: ferdítés”, care poate fi tradus prin „traducerea este un divorț”.
Pe de altă parte, multe dintre transformările de traducere descrise mai sus îl pot ajuta pe traducător cu jocuri de cuvinte. De exemplu, puteți compensa pierderea unui joc de cuvinte intraductibil adăugând un nou joc de cuvinte în altă parte în text.
În titlul original în engleză al piesei lui Oscar Wilde, „ Importanța de a fi serios”, există un joc de cuvinte (care este jucat și în ultimul rând al piesei) - asemănarea sunetului numelui Ernest și adjectivul calitativ englez. "serios". În versiunea franceză a traducerii, a rămas jocul de cuvinte din nume - "L'importance d'être Constant" (Constant - numele masculin Constant). A trebuit să schimb numele protagonistului Ernest în Constance, iar acest mic truc a trecut neobservat (în alte traduceri în franceză a supraviețuit și jocul de cuvinte: „De l’importance d’être Fidèle”, Fidèle - devotat și Fidèle - bărbatul numele Fidel; și "Il est important d'être Aimé", Aimé este iubit și Aimé este numele masculin al lui Aimé). Traducătorul maghiar Adam Nadazdy a retradus aceeași piesă a lui Wilde, renunțând la titlul original „Bunbury” și numindu-l „Szilárdnak kell lenni” (la propriu, trebuie să fii Szilard). Cert este că „Szilárd” este atât numele masculin Szilard, cât și adjectivul „neclintit”, „contenabil”, „serios”.
Comicul francez despre aventurile lui Asterix este cunoscut pentru jocul de cuvinte. Traducătorii englezi au trebuit să muncească din greu pentru a traduce în mod adecvat toate jocurile lui de cuvinte.
Alte tipuri de jocuri de cuvinte, cum ar fi schimbul de sunete (părți de cuvinte sau cuvinte) sau răsturnarea (text care citește la fel de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga), sunt, de asemenea, greu de tradus. Să luăm un palindrom englezesc clasic (schifter): „Un bărbat, un plan, un canal: Panama”. Literal în rusă sună așa: „Om, plan, canal – Panama!”. O astfel de traducere este potrivită doar pentru titlul portretului lui Theodore Roosevelt (inițiatorul construcției Canalului Panama). Dar dacă trebuie să păstrăm jocul de cuvinte, atunci este necesar să sacrificăm sensul frazei și, de asemenea, să folosim schimbătorul ca traducere. De exemplu, pentru palindromul englez de mai sus, vă puteți imagina o astfel de variantă în rusă - „Sunt atent la zori, merg cu sabia judecătorului ...” (Derzhavin), sau în franceză - „Un roc lamina l'animal cornu” (literal - „un bloc a distrus un animal cu coarne”)
Douglas Hofstadter, în cartea sa „Le Ton beau de Marot” discută despre problemele traducerii palindromurilor (schimbătoarelor) în chineză, în care un astfel de joc de cuvinte este imposibil în principiu. În ea, acordă o mare atenție și traducerii poeziei, citând ca exemplu povestea tradusă într-o serie de limbi, plină de prostii din punct de vedere lingvistic, „Alice în Țara Minunilor” de Lewis Carroll, cu toată varietatea. de neologisme și cuvinte hibride prezentate în ea.