Qaf (litera alfabetului arab)

Qaf ( araba قاف ) este a douăzeci și unu literă a alfabetului arab . Indică o consoană uvulară [ q ], asemănătoare cu „k” rusesc, dar pronunțată mai adânc în gât. Kaph se referă la literele „ lunari ”.

Conexiune

Un contur separat (separat) al literei Kaf arată astfel: ق ; la începutul unui cuvânt - astfel: قـ ; în mijlocul unui cuvânt - așa: ـقـ ; iar la sfârșitul cuvântului – așa: ـق .

Abjadia

Conform ordinii antice „ abjad ” de atribuire a corespondențelor numerice literelor, litera kaf corespunde numărului 100.

Pronunție

În diferite dialecte ale limbii arabe , sunetul transmis prin litera Kaf este pronunțat diferit.

• [ q ]: arabă literară , Tunisia , Algeria , Maroc , parțial Yemen, Oman, Irak, Levant ( druzi , alauiți )
• [ g ]: Peninsula Arabică , nordul și estul Yemenului, părți din Oman, sudul Irakului, nordul Iordaniei, Egiptul superior , Sudanul, Libia, Mauritania și, ocazional, alte țări
• [ ʔ ]: Levant , Egipt și unele orașe nord-africane

• [ ɢ ]: Sudan, unele forme de dialect yemenit
• [ k ]: dialecte sate palestiniene

Există și variante marginale: [ d͡z ], [ d͡ʒ ], [ d͡ʒ ], [ ɣ ] ~ [ ʁ ].

Explicația pronunției standard

Andrey Arkadievich Kovalev , Sharbatov G. Sh. în „Manualul limbii arabe”[ pagina nespecificată 1024 de zile ] scrieți că: „Sunetul „ḳ” este o consoană surdă explozivă zgomotoasă adânc și posterioară. Când articulează sunetul „ḳ”, partea din spate a limbii se mișcă înapoi în sus, învecinată strâns cu partea din spate a palatului moale deasupra limbii. După expunere, sunetul „ḳ” este pronunțat cu o separare ascuțită a limbii de palatul moale.

Întregul aparat de vorbire este tensionat în timpul articulației lui „k”.

Un jet de aer trece prin cavitatea bucală pe măsură ce palatul moale este ridicat”.

Segal V. S. în „Cursul elementar al limbii arabe”[ pagina nespecificată 1024 de zile ] subliniază că: „La pronunțarea arabului „ḳ”, contactul este și mai profund (decât k rusești), cât mai profund posibil: între rădăcina limbii și cea mai profundă parte a palatului moale. .”

Khalidov B. Z. în „Manualul limbii arabe”[ pagina nespecificată 1024 de zile ] notează: „Araba ḳ este o consoană dură și are același efect asupra vocalelor adiacente ca dentarele emfatice.”

Yushmanov N.V. în „Gramatica arabă literară”[ pagina nespecificată 1024 de zile ] este destul de laconic: „„ḳ” este stuf, tensionat.”

Link -uri

• ق la Scriptsource.org