Arabă iordaniană

arabă iordaniană
Țări Iordania
Numărul total de difuzoare : 3,5 milioane de oameni (1996)
Clasificare
Categorie Limbile Eurasiei

Macrofamilia afroasiatică

familie semitică ramură vestică semitică Grupul semitic central subgrupul arab
Scris scriere arabă
Codurile de limbă
ISO 639-1 —
ISO 639-2 —
ISO 639-3 ajp
IETF ajp-JO

Araba iordaniană ( arabă اللهجة الأردنية ‎) este una dintre varietățile de arabă , care este clasificată ca un dialect siro-palestinian al arabului [1] . Unii cercetători vorbitori de limbă rusă nu disting dialectele iordaniene ca dialect independent [2] și le clasifică printre dialectele palestiniene ale limbii arabe siro-palestiniene [3] .

Potrivit directorului Ethnologue , în 1996, în Iordania existau 3,5 milioane de vorbitori de dialecte palestinian-iordaniene ( engleză palestiniană -iordaniană, arabă sud-levantină , ISO 639-3 : ajp) . Există emisiuni de televiziune și radio în dialectul iordanian, este folosit în producții teatrale [4] .  

Ca și în alte țări arabe, diglosia este larg răspândită în Iordania [5] - araba literară servește ca limbă oficială , iar dialectul local joacă rolul limbii de zi cu zi. Cu toate acestea, acest lucru este valabil numai pentru rezidenții urbani; în zonele rurale, singura și principala limbă sunt dialectele locale.

Opțiuni

Dialectul iordanian este reprezentat de trei tipuri de dialecte: urban ( madani ), rural ( fallah ) și beduin [6] . Este de remarcat faptul că beduinii din deșerturile Iordaniei de Est vorbesc hijaz și dialecte non- jidiene , care sunt de neînțeles pentru restul iordanienilor [7] .

Urban

Dialectele urbane sunt vorbite în marile orașe din Iordania. Sunt opțiuni locale de lux. În timpul adaptării vorbitorilor de dialecte rurale din orașe, s-a observat că femeile tind să-și apropie vorbirea de dialectele urbane, iar bărbații sunt mai înclinați să folosească ocazional arabă standard. În același timp, vorbitorii de dialecte rurale de orice gen se obișnuiesc rapid cu vorbirea urbană [8] .

Rural

Dialectele Fallahi sunt vorbite în satele și orașele mici adiacente centrelor urbane. Au diferite variații teritoriale: limba suburbiilor Nablus (în Cisiordania) diferă semnificativ de limba satelor de lângă Ierusalim și Hebron și așa mai departe. Printre vorbitorii de dialecte rurale în contact cu cele urbane, există tendința de a subjuga statutul propriului dialect. O minoritate de vorbitori Fallahi preferă să se identifice cu propriul dialect și consideră dialectele Madani nepotrivite pentru ei înșiși.

Atunci când se adaptează la orașe, vorbitorii Fallah tind să-și elimine trăsăturile dialectale (tʃ în loc de k, k în loc de q etc.). Acest lucru duce la unele greșeli comune, cum ar fi înlocuirea completă a sunetului k cu un stop glotal [8] .

beduin

Dialectele beduine ( Badawi ) sunt comune în rândul populației nesedentare, în timp ce Fallah și Madani sunt comune în rândul populației stabilite. Din punct de vedere istoric, statutul limbii beduine a fost foarte ridicat, ei erau apreciați pentru abilitățile lor retorice și puritatea pronunției. În Evul Mediu, vorbitorii de dialecte așezate au încercat să depășească acest statut, iar până acum locul badawi este departe de a fi la fel de înalt ca în perioada timpurie a islamului. Astfel, badawi ocupă o poziție de mijloc în prestigiu între madani și fallahi. Vorbitorii dialectelor beduine se străduiesc să-și păstreze limba într-un mediu diferit, nu sunt predispuși la o schimbare de limbă.

Vorbitorii altor dialecte care intră în contact cu beduinul îi împart în mai multe tipuri. Astfel, ei separă limba Aqaba și împrejurimile sale de dialectele Karak și Mafrak. Se distinge mai ales dialectul Beer Sheva [8] .

Note

  1. ↑ M. S. Andronov, L. B. Nikolsky, 1986 , p. 393.
  2. ↑ T. P. Tihonova. Conceptul secular al naționalismului arab. Saty al-Husri . - Nauka, 1984. - S. 111. - 219 p.
  3. ↑ Institutul Popoarelor Asiei (Academia de Științe a URSS). Iordania modernă. Manual / ed. E. A. Lebedev. - Nauka, 1964. - S. 21. - 190 p.
  4. ↑ Arabă , vorbită sud-levantină  . Etnolog . Preluat la 10 august 2015. Arhivat din original la 5 septembrie 2015.
  5. ↑ M. S. Andronov, L. B. Nikolsky, 1986 , p. 180.
  6. ↑ M. S. Andronov, L. B. Nikolsky, 1986 , p. 181.
  7. ↑ Iordania, 2013 , p. 27.
  8. ↑ 1 2 3 Saleh M. Sulaiman. Araba iordaniană între diglosie și bilingvism: analiză lingvistică . - J. Benjamins Publishing Company, 1985. - S. 44-50. — 135 p.

Literatură