Onomatopee

Onomatopee (o formă învechită a secolului al XIX- lea  - onomatopee ; alt greacă ὀνοματοποιΐα  , în transcriere latină onomatopee  - creare de cuvinte , .gen,ὄνομα din Cel mai adesea, onomatopee [1] este un vocabular care are legătură directă cu creaturi sau obiecte - surse de sunet: de exemplu, verbe precum „croacă”, „miau”, „cânt”, „rumb” și substantive derivate din ele .

Vocabularul onomatopeic diferă în diferite limbi, iar aceste diferențe sunt explicate doar parțial prin diferențele dintre sistemele fonologice. Un interes deosebit în acest sens este transmisia sunetelor produse de cele mai comune animale, deoarece poate fi urmărită [2] într-un număr mare de limbi de compoziție și origine diferită.

Chiar și în anonimul (uneori atribuit lui Cicero ) „ Retorică pentru Herennius ” (secolul I d.Hr.) se spune despre folosirea onomatopeei (pe atunci numită lat.  nominatio ) în vorbire: „Prin imitație, strămoșii noștri au inventat expresii precum „mârâit”. ”, „murmur”, „murmur”, „șuierat”. Acest tip de bijuterii ar trebui folosit rar” [3] .

Efect onomatopeic fără cuvinte onomatopeice

Un efect onomatopeic poate fi prezent chiar și într-o propoziție care nu conține aproape niciun cuvânt onomatopeic (excepția este „clic”), ca rezultat al aliterației :

Cât de picături de știri sunt purtate despre plimbare,
Și toată noaptea toți țâșnesc și călăresc,
Bătând o potcoavă într-un cui
Aici, apoi acolo, apoi în intrarea aceea, apoi în aceasta.

— Pasternak, B.L. Spektorsky

Vezi și

Note

  1. ↑ Aplicația. onomatopeică . <Notă: termenul eronat onomatopeic nu este strict recomandat.> (Un scurt ghid conceptual și terminologic pentru etimologie și lexicologia istorică. - Academia Rusă de Științe, Institutul Limbii Ruse numit după V. V. Vinogradov RAS, Etimologie și istoria cuvintelor din limba rusă Zh. Zh (Warbot, A. F. Zhuravlev. M. , 1998.)
  2. ↑ Tabel de onomatopee în diferite limbi Arhivat 17 februarie 2011 la Wayback Machine 
  3. ↑ Rhetorica ad Herennium , strămoșii noștri, de exemplu, spuneau „răușit”, „răușit”, „murmur,” „suierat”; de dragul expresivității... Această cifră trebuie folosită rar, ca nu cumva reapariția frecventă a neologismului să genereze aversiunea; dar dacă este folosit în mod corespunzător și cu moderație, atunci noutatea, departe de a jigni, dă chiar distincție stilului.

Literatură

Link -uri