Senpai (先輩 , lit. „tovarăș în picioare în față”) și kouhai (後輩 ko :hai , lit. „tovarăș în picioare în spate”) sunt termeni japonezi care descriu relații interpersonale ierarhice informale comune în organizații, cercuri, cluburi, școli și afaceri din Japonia .
De obicei , un senpai este o persoană care are mai multă experiență într-un anumit domeniu. Dacă o persoană face ceva mai lung decât alta, atunci este un sempai . Kohai este conceptul opus: o persoană care are mai puțină experiență într-un anumit domeniu de ocupație.
O persoană poate fi numită sempai atunci când cineva este un kouhai în relație cu ea și invers. Relațiile de acest tip se stabilesc din momentul în care o persoană intră într-un anumit grup. Kouhai este politicos cu vechimea și experiența lui Sempai și i se adresează pe un ton respectuos. Cuvântul „ senpai ” este, de asemenea, folosit ca sufix nominal , care se adaugă la numele persoanei corespunzătoare [1] .
Cuvântul „ sempai ” în japoneză este aplicat unei persoane care are mai multă experiență într-un anumit domeniu decât cel care sună, care de obicei ajută, oferă sfaturi sau oferă prietenia unui nou venit sau doar unui membru mai puțin experimentat al societății, care este apoi numit „ kohai ” ca semn de recunoștință, respect sau loialitate personală [1] [2] . În același timp, sempai este considerat un prieten al propunerii [1] [3] , dar în general această relație este asemănătoare cu relația de tutore și pupil în cultura occidentală, dar cu diferența că în Japonia, sempai și kohai trebuie munca/studiul in aceeasi organizatie [4] .
Apariția acestui tip de atitudine se încadrează în confucianism , un set de doctrine morale și etice care au venit în Japonia din China antică și au depășit diversele aspecte ale filosofiei japoneze . Relația sempai - kohai este un tip de ierarhie verticală (de ex. părinte/copil) care pune accent pe respectul pentru autoritate, lanțuri de comandă și, de asemenea, pentru persoanele în vârstă. A fost creat pentru a elimina concurența internă și pentru a consolida organizația [2] [3] .
De-a lungul timpului, acest mecanism a permis transferul de experiență și înțelepciune către noile generații, precum și extinderea cunoștințelor pentru susținerea artei de a preda. De asemenea, permite dezvoltarea unei experiențe pline de satisfacție de interacțiune între cele două componente importante ale societății, pe măsură ce kouhai câștigă experiență și înțelepciune de la senpai , în timp ce senpai învață noi experiențe de la kouhai și își dezvoltă simțul responsabilității [5] [ 6] [7] .
Sistemul sempai - kohai a existat în cultura japoneză și în societatea japoneză încă de la începuturile imperiului. Trei factori au avut o influență notabilă asupra dezvoltării sale: confucianismul provenit din China, sistemul tradițional japonez de relații de familie și dreptul civil antic [8] .
Confucianismul a venit în Japonia din China între secolele VI și IX, dar în Japonia a suferit o schimbare semnificativă, mai ales de persuasiune socială, transformându-se în așa-numitul „ Neoconfucianism ”. A devenit doctrină oficială în timpul domniei shogunatului Tokugawa ( perioada Edo , din 1603 până în 1867). Porunca „loialității și evlaviei fiilor” ca tribut adus liderului a dominat viața de zi cu zi a japonezilor din acea vreme. Respectul față de bătrâni și reverența față de strămoși predați de confucianismul chinez a fost bine primit de japonezi și a devenit parte din viața lor de zi cu zi. Dincolo de aceasta, ca și alte influențe ale culturii chineze, japonezii și-au „însușit” în mod selectiv și adecvat sensul confucian de „loialitate” ca loialitate față de stăpânul sau împăratul cuiva .
Conceptul de „acasă” ( chineză 家) și relațiile de familie, guvernate de asemenea de codurile de conduită confuciane, au avut, de asemenea, un impact uriaș asupra stabilirii relației sempai - kohai ca fundamentală pentru societatea japoneză. Conform acestui sistem confucianist, tatăl, în calitate de bărbat cap al familiei, are putere absolută în familie, iar fiul cel mare moștenește proprietatea familiei și această putere după moartea sa. Conform codului, tatăl are autoritate ca persoană care a primit cel mai înalt nivel de educație și ca posedă cea mai înaltă înțelepciune etică. Deoarece respectul față de superiori era considerat o „virtute” în societatea japoneză, soția și copiii trebuiau să-i asculte în calitate de șef al casei. Pe lângă aceasta, în ordinea moștenirii de la tată, numai fiii adulți au primit moștenire, nici fiicele mai mari, nici copiii minori nu au primit nimic [10] .
Ultimul factor important care a influențat acest sistem de relații a fost legea civilă antică, care a început oficial să guverneze Imperiul Japoniei din 1898. El a întărit regulile vechimii în societatea japoneză și a întărit sistemul tradițional de familie, dând definiții clare ale ierarhiei din cadrul acestuia. Aceste legi au fost abolite oficial până în 1947, după capitularea Japoniei după înfrângerea acesteia în al Doilea Război Mondial (adică odată cu căderea monarhiei absolute [11] ), cu toate acestea, idealurile stabilite de aceasta au fost păstrate în anii următori ca o influență psihologică asupra modului de gândire al japonezilor [ 10] .
Unul dintre principalele locuri în care se aplică în cea mai mare măsură relația sempai - kohai este școala . De exemplu, pentru elevii din școlile primare și gimnaziale, și mai ales din cercurile și cluburile școlare , sempai sunt elevi de liceu, față de care elevii mai tineri manifestă un respect deosebit. În special, în cluburile sportive, cercuri și secțiuni, noii kohai sunt angajați în sarcini de bază, cum ar fi colectarea de mingi, curățarea terenului de joc și îngrijirea echipamentului. În plus, chiar și ocazional își spală îmbrăcămintea exterioară a sempaiului . Când elevii juniori îl salută pe sempai, se înclină în fața lor în semn de respect [12] .
În caz de neascultare, sempai au dreptul de a folosi forța împotriva kouhai lor [13] . Totuși, principalul motiv al acestui comportament este că un membru al clubului poate deveni un jucător bun doar dacă primește instrucțiuni adecvate de la cei care trebuie deja să joace, și urmează instrucțiunile antrenorului și căpitanului, ceea ce pentru un nou venit este sempai . . Ca și în cluburi, atitudinile din școlile japoneze depind în general mai mult de vârstă decât de abilitățile elevilor. Ierarhia în relația sempai - kohai este asemănătoare cu cea a unui profesor și a unui elev, deoarece profesorul trebuie respectat, inclusiv pentru vârstă și experiență, și, de asemenea, niciodată nu pune la îndoială corectitudinea acțiunilor sale [14] .
Cu toate acestea, deja în facultate au loc schimbări semnificative în sistemul de relații. Deoarece colegii de clasă aproape că nu diferă ca vârstă, sistemul sempai - kohai nu este la fel de puternic ca în relația dintre liceeni și elevii de liceu și se bazează doar pe respect reciproc, precum și pe menținerea politeții în comunicare. Dar indiferent de sistemul de învățământ, în rândul cadrelor didactice, sistemul sempai - kohai se bazează pe rangul și experiența lor academică, adică în primul rând pe experiența de muncă [14] .
În budo , sempai sunt cei care practică acest tip de budo pentru o perioadă mai lungă de timp. Acest titlu este relativ. Dacă o persoană este mai experimentată decât alta într-un anumit tip de budo, atunci va fi un sempai , în timp ce o persoană mai puțin experimentată va fi un kouhai . În dojo , acest rang va fi obținut imediat după ce o persoană începe să practice un anumit tip de artă marțială , iar această relație nu se va schimba odată cu schimbarea rangului în budo. Este posibil ca un kohai să obțină un rang mai înalt decât un sempai . În acest caz, poziția primului în dojo va fi mai mare decât cea a celui de-al doilea, dar el rămâne totuși un kouhai , doar cu un rang mai înalt [15] .
Senpai sunt încă studenți la dojo, totuși au fost studenți mai mult decât kouhai lor , motiv pentru care sunt numiți așa. Deoarece sempai știu mai multe despre dojo-ul lor și despre tipul de artă marțială pe care o practică, ei îi învață pe kouhai regulile, eticheta, manierele [15] .
În timpul antrenamentului, mulți kouhai se plâng de senpaisi lor pentru că sunt prea stăpâni. Cu toate acestea, conform regulilor, un senpai nu este un comandant pentru un kouhai . Trebuie să fie un mentor bun. Dar, în același timp, kohai ar trebui să asculte nu numai sensei , ci și ceea ce sempai îi învață [15] .
Regulile pentru ierarhia de prioritate sunt reflectate în japoneză. Pentru a le desemna în lingvistică, este adoptat termenul „ keigo ” ( Jap. 敬語, lit. „Cuvinte respectuoase”) (în rusă, este acceptată denumirea „forme de politețe”). Aceasta este o tradiție pentru limba japoneză [16] . Se încadrează în trei categorii care au apărut în anii 1950: sonkeigo , kenjogo și teineigo [17] .
În primul și al doilea stil, există, de asemenea, un set specific de expresii ( verbe , substantive sau prefixe speciale ) pentru a exprima tipul de limbă. O altă regulă importantă care este folosită în orice relație ierarhică și stil de vorbire este utilizarea sufixelor onorifice atunci când se adresează . Senpai , când vorbește cu kouhai lui , folosește sufixul „ -kun ” după nume sau prenume, indiferent de sexul interlocutorului. Kouhai , pe de altă parte , folosește sufixul „ -senpai ” după numele său de familie sau „ -san ” după al său atunci când vorbește. În cazuri rare, se folosește sufixul „ -sama ”, indicând cel mai înalt nivel de respect față de interlocutor. Motivul folosirii sufixelor „ -senpai ”, „ -kun ” sau „ -san ” este că, pe lângă faptul că relația sempai - kohai se bazează pe respect, ei sunt de obicei legați de prietenie și încredere reciprocă [18] . Cuvântul sempai poate fi folosit și ca pronume [19] .
În operele de artă lansate în afara Japoniei, relația sempai - kohai este prezentată rar [20] . De exemplu, ele pot fi văzute în romanul The Rising Sun , care a fost scris de scriitorul de science-fiction Michael Crichton în 1992. Povestește despre uciderea unei femei americane într-o companie japoneză din Los Angeles , iar personajele sale detective principale mențin acest tip de relație, deoarece unul dintre ei a trăit cândva în Japonia și a învățat unele dintre obiceiurile societății japoneze. În 1993, romanul a fost filmat [21] .
Acești termeni sunt folosiți și în mediul otaku , adesea apărând în anime și manga ca parte integrantă a culturii japoneze. Îndrăgostirea de sempai este destul de comună în Japonia , iar acest lucru se reflectă în prevalența acestei teme în manga shojo și literatura de dragoste . Deoarece nu există analogi satisfăcători pentru acești termeni în alte limbi, ei sunt adesea omiși în traducerile oficiale, iar în cele neoficiale ( fansub , scanlate ) sunt folosiți fără traducere atât ca termen separat, cât și ca sufix nominal [22] .
| Aspecte și valori sociale japoneze | |
|---|---|
| Valori socioculturale |
|
| Estetică | |
| Chemarea la datorie | |
| Oameni și relații |
|