Estuar engleză

Estuary English este  un dialect al englezei vorbit în sud-estul Angliei , mai ales de-a lungul râului Tamisa și a estuarului său . Foneticianul John Wells a definit Estuary English drept „Engleză standard cu accent englezesc de sud”. [1] Numele „estuar” provine de la numele englezesc pentru gura Tamisei la Marea Nordului ( ing.  Thames Estuary ). Engleza estuarului poate fi auzită în Londra , Kent , nordul Surrey , sudul Essex și Hertfordshire . Engleza estuarului are multe asemănări cu dialectul Cockney și există dezbateri între lingviști cu privire la granițele unuia și celuilalt.

Estuary English a fost adusă pentru prima dată în atenția lui David Rosewarne într-un articol din Times Educational Supplement în octombrie 1984 [2] . El a declarat că Estuary English ar putea înlocui pronunția primită în sud-estul Angliei. Cercetările au arătat că engleza estuarului nu este o singură variantă a limbii engleze; ci mai degrabă un amestec de unele (nu toate) trăsături fonetice ale discursului reprezentanților clasei muncitoare din Londra, cu viteze diferite care pătrund social în vorbirea clasei de mijloc și geografic în alte accente din sud-estul Angliei. . [3]

Caracteristici

Engleza estuarului se caracterizează prin următoarele caracteristici:

• lipsă de rhoticism ( engleză  Non-rhoticity ).
• folosirea /r/ului intruziv și a legăturii: pronunția sunetului /r/ între vocale pentru a simplifica pronunția mai multor vocale la rând (în engleză  linking și intrusive R ). De exemplu, desenul se pronunță /ˈdrɔːrɪŋ/.
• prezența unor opoziții vocale ( English  vocal splits ), și anume:
  • diferența dintre wholely și holy  înseamnă că wholelly / ˈhɒʊli / nu rimează cu holy /ˈhəʊli/ [4] .
  • distincția picior- stânză  este o vocală diferită în picior /fʊt/ decât în ​​strut /strʌt/.
  • distincția trap-bath  - vocalele din bath /bɑːθ/ și trap /træp/ sunt diferite.
  • se evidențiază și distincția GÂNDUL, conform căreia tabla /bɔːd/ nu rimează cu plictisit /bɔəd/. [5] /ɔː/ (în fonetică - [ɔʊ] sau / o ː/) [5] apare înaintea consoanelor, iar /ɔə/ (în fonetică - [ɔə] sau / ɔ ː/) [5]  - la graniță de morfeme . Przedlacka (2001 ), totuși, observă că atât /ɔː/ cât și /ɔə/ au același omolog monoftong /ɔː/. [6]
• glotal se oprește la sunetul /t/ de la sfârșitul unor cuvinte; deci, de exemplu, can't se pronunță /kɑːnʔ/.
• un fenomen numit coalescență Yod  , folosirea africatelor [dʒ] și [tʃ] în locul grupurilor de sunet [dj] și [tj] în cuvinte precum dună și marți. Astfel, ele se pronunță iunie și, respectiv, aleg ziua.
• o implementare diferită a /l/ înaintea consoanelor decât cea găsită în engleza tradițională britanică . Există patru opțiuni:
  • vocalizarea L sau folosind [o], [ʊ] sau [ɯ] unde RP folosește [ɫ] la sfârșitul cuvintelor sau a grupurilor de sunet, cum ar fi în întregime (pronunțat /hoʊ/).
  • conform Ladefoged & Maddison (1996 ), l -ul sonor al rândului din spate este uneori pronunțat ca un aproximant lateral necontinuu, deosebindu-se de [ɫ] de RP doar prin faptul că limba nu intră în contact cu alveolele. [7]
  • back l se pronunță ca / ​​l / față, ca în majoritatea accentelor engleze irlandeze . Przedlacka (2001 ) raportează că, în timpul studiului ei, „toți cei patru locuitori din Essex [interpelați] [l] au avut o tragere din primul rând ”. [8] Frontul /l/ la sfârșitul cuvintelor (spre deosebire de [ɯ] mai obișnuit în această poziție) [9] apare și în limba engleză din Noua Zeelandă . [9] Situația opusă, când / ɫ / al rândului din spate se pronunță în loc de față [l], nu apare în Estuar English.
  • diferența dintre vocea [o ~ ʊ ~ ɯ], nevocata în spate [ɫ] și fără voce [l] în față, în funcție de cuvânt. [opt]

• modificări ale sunetelor vocale și anume:
  • /iː/ (ca în „FLEECE”) poate fi realizat ca [iː], [ɪi] sau [əi]; [6] primele două opțiuni prevalează. [10] Există uneori un diftong de centrare [iə] înainte de /l/ în rândul din spate. [6]
  • /uː/ (ca în „GOOSE”) poate fi pronunțat în multe moduri diferite, inclusiv monoftongii / ʏ ː/, / ɪ̝ ː/, / ʉ ː/, / ɨ ː/, [ʉ̠ː], / u̟ ː/ [ 6] și diftongii [ɘɵ], [ɘʏ], [ʏɨ] și [ʊu]. [11] Printre femei, / ʏ ː/, / ɪ̝ ː/, [ɘʏ] și [ʏɨ] sunt cele mai frecvente. [6] /u:/ înainte de /l/ rândul din spate este, de asemenea, rândul din spate . [12]
  • /ʊ/ poate fi o vocală mijlocie (rotunjită [ʊ̈] sau nerotunjită [ɪ̈]), [13] față relaxată [ʏ], [14] sau spate relaxată [ʊ], ca în RP. Înainte de /l/ al rândului din spate, este folosită doar ultima opțiune.
  • /ɔː/ (ca în „GÂNDUL”), conform lui Przedlacka (2001 ), este exprimat în două moduri - un diftong ([oʊ] în silabe închise și [ɔə] sau [ɔ̝ə] în cele deschise) [6] sau un monoftong / ɔ ː/. Potrivit lui Parsons (1998 ), este fie [ɔʊ], fie / o ː/ înaintea unei consoane și fie [ɔə], fie [ɔː] la granița unui morfem. [5]
  • /ʌ/ (ca în „STRUT”) poate fi pronunțat ca / ​​ɒ /, / ʌ /, / ɐ /, [ɐ̟] sau / æ /. Cel mai des folosit este [ɐ]. Primele două variante apar mai ales înainte de /ŋ/. Vocalele frontale [ɐ̟] și [æ]) sunt mai frecvente la femei. [6]
  • /æ/ (ca în „TRAP”) poate fi realizat ca / ​​a /, [a̝], / æ /, [ɛ̞] sau / ɛ /. [6] [15] Unii locuitori din Reading pot auzi în schimb un [a̠] ușor înapoi. [16]
  • /əʊ/ (ca în „CAPRĂ”) este exprimată în mai multe moduri. Conform lui Przedlacka (2001 ) variantele sunt: ​​[əʊ], [ɐʊ], [əʏ] sau [ɐʏ]; ultimele două sunt mai frecvent utilizate de femei. [17] Ea a observat, de asemenea, în acest moment un diftong complet rotunjit [oʊ] la unii esexieni și două realizări rare sub formă de monoftongi / ɐ ː/ și [o̞ː]. [17] Potrivit Lodge (2009 ), /əʊ/ în Estuar English poate fi pronunțat ca [ɑːɪ̯̈] sau [ɑːʏ̯̈], unde prima parte este puțin mai lungă și mai deschisă în comparație cu Pronunția primită, iar a doua parte este o pronunțare relaxată. vocală mijlocie înaltă, coruptă sau necoruptă. [optsprezece]
  • /eɪ/ (ca în „FACE”), conform lui Przedlacka (2001 ), se realizează prin [ɛ̝ɪ], [ɛɪ], [ɛ̞ɪ] sau [æɪ], dintre care predomină [ɛɪ] și [ɛ̞ɪ]. [17] Potrivit lui Wells (1994 ), acest sunet poate fi pronunțat ca [eɪ], [ɛɪ], [æɪ], [ɐɪ] sau [ʌɪ]. [12]
  • aɪ/ (ca în „PRț”) este exprimată ca [aɪ], [a̠ɪ], [ɑ̟ɪ], [ɒ̟ɪ], [ɑɪ] sau [ɒɪ]. [17]
  • /aʊ/ (ca în „GURĂ”) poate fi pronunțat ca [aʊ], [aʏ], [æə], [æʊ] sau [æʏ]. [a] aici denotă față / a /, nu mijloc [a̠]. [17]
• indistinguirea vocalelor înainte de /l/ rândul din spate , și anume:
  • nu diferă (sună la fel) /iːl/ (ca în „REEL”) și /ɪəl/ (ca în „REAL”). [12]
  • /ɔɪl/ (ca în „OIL”) și /ɔɪəl/ (ca în „ROYAL”) nu se disting. [12]
  • /aʊl/ (ca în „OWL”) și /aʊəl/ (ca în „VOWEL”) nu se disting. [12]
  • alte posibile cazuri de indiscernibilitate includ:
    • /iːl/ (ca în „FEEL”) și /ɪl/ (ca în „FILL”). Deoarece combinația /ɪəl/ se îmbină cu /iːl/, ea participă și la această fuziune. [12]
    • /uːl/ (ca în „POOL”) poate fuziona fie cu /ʊl/ (ca în „PULL”), fie cu /ɔːl/ (ca în „PAUL”). [12]
    • /eɪl/ (ca în „VEIL”) poate fuziona fie cu /æl/ (ca în „VAL”), fie cu /aʊəl/ (ca în „VOWEL”). [12]
    • /ɛl/ (ca în „WELL”) și /ɜːl/ (ca în „WHIRL”). [12]
    • /aɪl/ (ca în „COPII”) și /ɑːl/ (ca în „CHARLES”). [12]
    • /ɒl/ (ca în „Păpușa”) și /ɒʊl/ (ca în „DOLE”). [12]

În ciuda asemănărilor dintre cele două dialecte, unele caracteristici ale lui Cockney lipsesc din Estuary English : [12]

• omiterea lui H , adică omisiunea lui /h/ înaintea unei vocale accentuate ([æʔ] în pălărie).
• implementarea /aʊ/ (ca în „GURĂ”) ca monoftong ([æː] sau [aː]).

Cu toate acestea, legătura dintre Estuary English și Cockney nu este complet clară, [19] [20] motiv pentru care aceste trăsături ale lui Cockney pot fi uneori auzite în el. Unii cercetători sugerează chiar că engleza estuarului nu este deloc un accent separat de alte accente londoneze. Sociolingvistul Peter Trudgil scrie că denumirea „Engleză estuarului” este incorectă deoarece „sugerează că vorbim despre o nouă varietate de limbă, care este incorectă, și că această varietate se găsește numai în limitele estuarului Tamisei, care este, de asemenea, incorect. Acest nume este de fapt rezervat unui accent din clasa de mijloc inferioară, spre deosebire de dialectele muncitorești din dialectul modern Home Counties.” [21] (Vezi și Roach (2009 :4)). Foulkes & Docherty (1999 ) notează că „toate caracteristicile sale [Engleza estuarului] la scară sociolingvistică și geografică se află între Cockney și Pronunția primită . Engleza estuarului se răspândește nu din cauza influenței sale evidente, ci datorită faptului că trăsăturile sale nu merg la extremele acestor scări. [22]

De exemplu, se spune că pronunția lui th ca f (cunoscută și sub numele de th-fronting ) prinde rădăcini în engleza estuarului. Locuitorii insulei Thanet din East Kent o numesc adesea (insula) „Plannit Fannit” (Planeta Thanet, „Planeta Thanet”) [23]

Utilizare

Engleza estuarului este foarte comună în sudul și sud-estul Angliei, în special în rândul tinerilor. Este considerat de mulți un accent muncitoresc , în ciuda faptului că nu se limitează la o singură clasă muncitoare. În controversa din jurul unui articol din 1993 despre Estuary English, un om de afaceri londonez a remarcat că pronunția comună era acum percepută ca ceva ostil, așa că Estuary English devenea limba preferată în scopuri comerciale. [24]

Unii oameni adoptă un accent de estuar pentru a se „dizolva” în societate, fie pentru a apărea din clasă muncitoare, fie în încercarea de a părea o persoană „obișnuită”. Încercările de a bate joc de acest accent sunt uneori denumite „ mokni ”. Faptul de a se îndepărta de pronunția tradițională comună este acum prezent în rândul aproape tuturor tinerilor din clasa de mijloc din Anglia. [25]

Termenul „Engleză estuarului” este uneori folosit cu conotații disprețuitoare din cauza unui incident care a implicat fosta sportivă olimpică de atletism Sally Gunnell , care a devenit prezentatoare Channel 4 și apoi BBC . Ea a demisionat de la BBC, anunțând că este „foarte subminată” de lipsa de sprijin din partea conducerii radiodifuzorului, după ce a fost aspru criticată pentru „stilul ei de interviu neinspirator” și „engleză groaznică de estuar”. [26]

Vezi și

• engleză Kentish
• Sussex engleză
• Londra engleză multiculturală
• Dialectele englezei

Note

1. ↑ „Estuary English Q and A - JCW” . Phon.ucl.ac.uk   _
2. ↑ Rosewarne, David (1984). Times Educational Supplement, 19 (octombrie 1984)”. Phon.ucl.ac.uk.  (Engleză)
3. ↑ Afirmații de John Wells , unul dintre primii care a descris această variantă în curs de dezvoltare a englezei. Concluziile sale pot fi găsite aici [1] .  (Engleză)
4. ↑ Estuary English: O problemă controversată? de Joanna Ryfa, de la   universalteacher.org.uk
5. ↑ 1 2 3 4 Parsons (1998 :39)
6. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Przedlacka (2001 :43)
7. ↑ Ladefoged & Maddison (1996 :193)
8. ↑ 1 2 Przedlacka (2001 :45)
9. ↑ 1 2 Bauer și colab. (2007 :101)
10. ↑ Przedlacka (2001 :42)
11. ↑ Przedlacka (2001 :43–44)
12. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Wells (1994 )
13. ↑ Lodge (2009 :174)
14. ↑ Altendorf & Watt (2004 :188 și 191–192)
15. ↑ Altendorf & Watt (2004 :188). Acestea marchează [ a ], [a̝] și [ æ ].
16. ↑ Altendorf & Watt (2004 :188)
17. ↑ 1 2 3 4 5 Przedlacka (2001 :44)
18. ↑ Loja (2009 :175)
19. ↑ Maidment, JA (1994). Estuar engleză: Hybrid sau Hype? . Lucrare prezentată la a 4-a Conferință Noua Zeelandă despre Limbă și Societate, Universitatea Lincoln, Christchurch, Noua Zeelandă, august 1994. University College London .  (Engleză)
20. ↑ Haenni, Ruedi (1999). „ Cazul Estuary English: presupuse dovezi și o abordare perceptivă” . Teza Universității din Basel. Colegiul Universitar din  Londra
21. ↑ Trudgill (1999 :80)
22. ↑ Foulkes & Docherty (1999 :11)
23. ↑ Altendorf (1999 )
24. ↑ David Crystal, The Cambridge Encyclopedia of the English Language,  p.327
25. ↑ Crystal, David. „RP și succesorii săi” . BBC. (Engleză)
26. ↑ Jo Knowsley (15 ianuarie 2006). „BBC m-a subminat așa că am renunțat, spune Gunnell” . The Mail on Sunday . (Engleză)

Literatură

• Altendorf, Ulrike & Watt, Dominik (2004), Dialectele din sudul Angliei: fonologie, în Schneider, Edgar W.; Burridge, Kate & Kortmann, Bernd et al., A handbook of varieties of English , voi. 1: Fonologie, Mouton de Gruyter, p. 181–196, ISBN 3-11-017532-0 
• Altendorf, Ulrike (1999), Estuary English: is English going Cockney? , Moderna Språk vol . 93(1): 1–11 , < http://www.phon.ucl.ac.uk/home/estuary/altendf.pdf > 
• Bauer, Laurie; Warren, Paul; Bardsley, Dianne & Kennedy, Marianna (2007), Noua Zeelandă engleză , Journal of the International Phonetic Association vol . 37 (1): 97–102 , DOI 10.1017/S0025100306002830 
• Crystal, David (2003), Enciclopedia Cambridge a limbii engleze , ISBN 978-0521530330 
• Foulkes, P & Docherty, G (1999), Urban Voices , ISBN 0-340-70608-2 
• Ladefoged, Peter; Maddison, Ian (1996). „Sunetele limbilor lumii”. Oxford: Blackwell. ISBN 0-631-19814-8 .
• Lodge, Ken (2009), O introducere critică în fonetică , ISBN 978-0-8264-8873-2 
• Parsons, Gudrun (1998), De la „RP” la „Engleză estuarului”: Conceptul „primit” și dezbaterea despre standardele de pronunție britanice , Hamburg , < http://www.phon.ucl.ac.uk/home/estuary /parsons_ma.pdf > 
• Przedlacka, Joanna (2001), Estuary English and RP: Some Recent Findings , Studia Anglica Posnaniensia vol . 36: 35–50 , < http://www.phon.ox.ac.uk/~joanna/sap36_jp.pdf > 
• Roach, Peter (2009), Fonetică și fonologie engleză (ed. a patra), ISBN 978-0521717403 
• Trudgill, Peter (1999), Dialectele Angliei (ed. a doua), ISBN 0-631-21815-7 
• Wells, John C. (1994), Transcripting Estuary English: a discussion document , Speech Hearing and Language: UCL Work in Progress vol. 8: 259–267 , < http://www.phon.ucl.ac.uk/home /estuary/transcree-uni.htm > 
• Wells, John C. (2008), Dicționar de pronunție Longman (ed. a treia), Longman, ISBN 9781405881180 

Link -uri

• Sună cunoscut?  - Ascultați diferite dialecte din Regatul Unit în funcție de regiune. Diferite accente din Marea Britanie în funcție de regiune.
• Estuar engleză de la University College London