Scrisoare nabateană

Scrierea nabateană  este un sistem de scriere fonetică consonantică care s-a dezvoltat din scrierea aramaică pe teritoriul Nabataea în secolul al II-lea î.Hr. e. iar mai târziu, poate, a devenit baza grafiei arabe .

Scrierea nabateană a fost folosită în regatul nabatean  , stat format din triburile semitice ale nabateenilor ( greacă Ναβαταῖοι ) inițial în vecinătatea Petrei și a existat pe teritoriul Iordaniei moderne, Israelului, Siria și Arabiei Saudite din secolul al III-lea î.Hr. . e. până în 106 d.Hr e., când Traian , după moartea lui Rabal al II-lea, a anexat Nabatea la Roma, formând pe teritoriul său provincia Arabia Petraea .

Un număr mare de inscripții nabateene au fost sculptate în Petra și împrejurimile sale, inscripțiile nabateene datând din perioada de după căderea regatului nabatean nu sunt cunoscute și sunt înlocuite cu inscripții scurte în Sinai sau scriere cursivă novo-sinaitică de natură gospodărească, comune în Sinai, în special multe dintre ele s-au păstrat în Wadi al-Mukattab (în arabă „vale mâzgălit”).

Scrierea Novo-Sinai s-a dezvoltat din alfabetul nabatean, cel mai probabil în secolul I î.Hr. d.Hr., deși inscripțiile supraviețuitoare aparțin aparent secolelor II și III, iar unele dintre ele chiar și secolelor IV. ANUNȚ Scrierea Noului Sinai poate fi o legătură între scrierea nabateană și cea arabă.

Note

1. ↑ Inscripție din copia de arhivă Namara din 6 decembrie 2017 la Wayback Machine Orientalistul Alexei Muravyov despre epitaful dedicat lui Imru-l-Kais - „regele arabilor”