| Baybayin | |
|---|---|
| Tipul scrisorii | abugida |
| Limbi | Limbi filipineze , inclusiv ilocano , kapampangan , pangasinan , tagalog , bikol , hiligaynon și multe altele |
| Poveste | |
| Locul de origine | Filipine |
| data creării | secolul al XIV-lea |
| Perioadă | din ~1300 d.Hr - Secolul XX. |
| Origine | vatteluttu kawi |
| Dezvoltat în | Nu |
| legate de | Script balinez , Script Bugineze , Script Batak , Script javanez , Script Sund vechi , Rejang |
| Proprietăți | |
| Direcția scrisului | de la stânga la dreapta [d] [1] |
| Interval Unicode | U+1700–U+171F |
| ISO 15924 | Tglg |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Baybayin sau Alibat ( Tagalsk. si ilok. Baybayin ᜊᜌ᜴ᜊᜌᜒᜈ᜴ , sat. Alibata ) este un sistem de scriere care a existat în Filipine înainte de sosirea spaniolilor, având asemănări cu scrierea javaneză Kawi și cu scrierea Brahmi din India de Sud și, posibil, datând din scrierea bugineză folosită în Sulawesi .
Când colonialiștii spanioli au ajuns în Filipine în secolul al XVI-lea, au fost surprinși că aproape toți locuitorii insulelor erau alfabetizați. . Așa că, atunci când spaniolii au decis să traducă Doctrina Cristiana (doctrina creștină) în tagalog pentru a facilita convertirea populației locale la creștinism, au folosit scrierea Baibayin. Baybayin a continuat să fie folosit în Filipine până în secolul al XIX-lea , când spaniolii au introdus alfabetul latin pentru limbile filipineze . Termenul „baybayin” în sine înseamnă literal „scriere, pronunție în silabe sau ortografie” (cf. „ortografie” în engleză).
În 1989, în Lacul Laguna de Baie a fost găsită o placă de cupru gravată cu data de 21 aprilie 900 ( calendar indian ) . Inscripția de pe această tablă conținea cuvinte în sanscrită , javaneză veche, malaeză veche și tagalog veche (scrise într-o varietate de baybayin) și a anunțat eliberarea proprietarului său, numit Namvaran, dintr-o datorie de aur. Textul tagalog vechi a fost descifrat de lingvistul olandez Anton Postma ( olandez. Anton Postma ). Acum acest document este stocat în Muzeul Național al Filipinelor [2] .
După tipul ei, această literă este o abugida , folosind combinații consoane-vocale. Fiecare caracter, folosit fără semne suplimentare, înseamnă o silabă formată dintr-o consoană și o vocală „a”. Pentru a indica silabele cu alte vocale se folosesc semne, plasate fie deasupra consoanei (pentru a indica sunetele „E” sau „I”, care sunt alofone ), fie dedesubt („O” sau „U”). Pictograma se numește „kudlit” (kudlit). Kudlit nu denotă vocale de sine stătătoare, ele au propriile lor simboluri.
Cu toate acestea, în forma originală, o singură consoană nu poate exista. Acest lucru a cauzat anumite dificultăți preoților spanioli care traduceau cărți în limba populației locale. Sfântul Părinte Francisco López și-a inventat propriul cudlit în formă de cruce (corelând acest lucru cu tradiția creștină). Acest kudlit cruciform a fost folosit exact ca virama din scrierea indiană Devanagari .
