Romanizarea scrisului arab

Transmiterea scrierii arabe în grafie latină (romanizarea limbii arabe; arabă مناظرة الحروف العربية ‎ mounatharat al-horouf al-ʻarabiyya ) este transmiterea ortografiei și/sau pronunției cuvintelor și textelor scrise în grafie arabă folosind grafica latină.

Araba și alte limbi sunt scrise în scrierea arabă , care este atât superficial, cât și structural destul de diferită de alfabetul latin . Din cele mai vechi timpuri, au existat încercări de a scrie alfabetul arab în latină. Pe parcursul secolului al XX-lea, s-au făcut mai multe încercări de standardizare a unei astfel de notații, dar niciunul dintre sistemele propuse nu a devenit complet comun.

Acest articol discută despre transmiterea grafiei arabe în latină numai așa cum este aplicată limbii arabe, în principal în încarnarea sa literară.

Când scrieți alfabetul arab în latină, sunt posibile mai multe abordări. În primul rând, în funcție de ceea ce dorim să înregistrăm, transcrierea și transliterarea diferă . Primul scrie pronunția, al doilea scrie ortografia. În plus, există rare încercări de a folosi alfabetul latin pentru scrierea obișnuită într-una sau alta limbă sau dialect arabă.

Transliterarea transmite grafeme printr-un grafic la altul, ideal în așa fel încât să fie posibilă o traducere inversă. În cazul limbii arabe, o complicație suplimentară este că, de obicei, textul arab este scris cu vocalizare incompletă, adică doar vocalele lungi sunt afișate în scris, iar cititorul le restabilește pe cele scurte din context, pe baza cunoștințelor de limbă. Deci, transliterarea exactă a cuvântului قطر ar fi qṭr , deși de fapt cuvântul este citit ca qaṭar . Vocalele scurte pot fi scrise în text arab folosind diacritice speciale , deși o astfel de notație este folosită numai în cazuri speciale (dicționare, manuale pentru străini). Cu toate acestea, o transliterație completă trebuie făcută dintr-o astfel de notație vocalizată.

În plus, în timpul transliterației, pronunția care nu este afișată în literă este în mod natural ignorată. Deci, asimilarea ( sandhi ) ultimei consoane a articolului al- înainte de așa-numitul. consoane solare : de exemplu, al-nur se pronunță an-nur .

Transcrierea poate fi științifică/exactă, adică independentă de limba țintă, și practică, adică orientată către limba textului înconjurător. mier transcrierea lui عمر خيام (transliterație non-voșată: ʿmr ḫyʾm , vocalizat - ʿumar ḫayyām ) prin engleză ( Omar Khayyam ) și germană ( Omar Chajjam ). Pe de altă parte, transcrierea poate transmite o pronunție standard (un lucru oarecum convențional pentru arabă) sau o pronunție regională (de exemplu, Bagdad, Egipt sau Maroc), care uneori este foarte diferită în arabă.

Standarde de bază

Sistemele de transliterare existente pot fi împărțite în două grupe:

1. „Tehnic” - încearcă să se descurce cu gama ASCII, folosind 26 de litere latine + fie semne de punctuație, fie folosind litere mici / majuscule în diferite sensuri; de obicei nu transmit nicio informație suplimentară (morfologică sau fonetică) în afară de ceea ce este disponibil direct din notația arabă (și uneori mai puțin); sunt folosite în scopuri tehnice înguste și, în general, nu sunt citite de către o persoană (în special cei care nu cunosc arabă), cu excepția sistemului pentru chat-uri, deoarece multe litere și semne sunt folosite fără nicio legătură cu semnificația lor, ca și în alte litere latine. alfabete bazate și în alte sisteme de transliterare arabă;
2. „Științific” - folosește diacritice, digrafe și superscripte; majoritatea nu sunt transliterații pure, ci cu elemente de transcriere: transmit unele caractere pe baza pronunției și uneori morfologie, transmit aproape întotdeauna o înregistrare complet vocalizată; folosit în literatură, în special științifică.

Tabelele de mai jos prezintă următoarele sisteme de transliterare și transcriere:

• Nume  - numele sunt date în latină în sistemul DIN-31635 și chirilice fără diacritice
• Transcriere științifică
  • IPA  - transcriere folosind alfabetul fonetic internațional
  • chirilic - Transcriere pe bază de chirilic cu semne diacritice utilizată în multe lucrări în limba rusă despre limba arabă
• Transliterare științifică

• • DIN ( DIN-31635 ) (1982) - un standard stabilit de Institutul German de Standardizare ( DIN ) pe baza regulilor adoptate la Congresul Internațional al Orientaliștilor din 1936 la Roma (la rândul său, bazat pe regulile Societății Orientale Germane).( germană:  Deutsche Morgenländische Gesellschaft ( DMG ))). Cel mai comun standard pentru transliterarea științifică a limbii arabe.
  • ISO ( ISO 233 ) (1984) - standardul adoptat de ISO în 1984 este singura transliterare strictă: vocalizarea (vocalizarea) se transmite doar dacă textul original arab este exprimat, toate caracterele au corespondențe unice, deseori slab corelate cu pronunția reală.
  • ISO / R (ISO / R 233) (1961) - versiunea anterioară a transliterației ISO, încă întâlnită în unele publicații; spre deosebire de noul standard, nu este o transliterare strictă.
  • UNGEGN (1972) este un standard dezvoltat de Grupul ONU de Experți pentru Denumiri Geografice [1] ; folosit în special în atlasul electronic Encarta .
  • ALA-LC (1997) este un standard dezvoltat în comun de American Library Association și Library of Congress (American Library Association/Library of Congress) [2] ; utilizat de bibliotecile din Statele Unite, Canada și British Library .
  • EI  este transliterarea folosită în Enciclopedia de autoritate a Islamului
  • ISO simplă (1993) este o versiune simplificată a ISO 233-2.
• Transcriere practică
  • lat . - cele mai comune opțiuni pentru transmiterea literelor / sunetelor arabe în limbi europene [1]
  • rus . — transcriere practică arabă-rusă [1]
• Transliterare tehnică
  • SATTS  - Standard Arabic Technical Transliteration System ; dezvoltat ca o corespondență unu-la-unu cu alfabetul latin în codul Morse .
  • Qalam (1985) este un sistem care folosește diferențele de majuscule pentru a distinge diferite litere arabe, [3] .
  • Buckwalter  - Transliterarea lui Buckwalter , dezvoltată în anii 1990 de Xerox de Tim Buckwalter [4] ; Vezi, de asemenea, diferența dintre majuscule și câteva caractere tipografice ($, *) [5] .
  • BATR  - transliterarea arabă Bikdash (Bikdash Transliteration), este un compromis între cele două sisteme precedente [6] [7] .
  • ArabTeX  (din 1992) este un „aranjament” tehnic al standardelor DIN-31635 și ISO 233 folosind doar caractere ASCII.
  • Transliterarea arabă pe internet  este un sistem de transliterare care utilizează numere care s-a dezvoltat spontan la începutul secolelor 20-21.

Tabelul consoanelor

Combinații speciale

Vocale

Nunatie

Alte semne

Alfabete obișnuite

Se cunosc mai multe încercări de a folosi alfabetul latin pentru scrierea obișnuită într-una sau alta limbă sau dialect arabă.

• Malteza  folosește alfabetul latin cel puțin din secolul al XV-lea.
• Limba Asia Centrală-Araba  - pentru aceasta, la începutul anilor 1930, unalfabet latinizat a fost dezvoltat și aprobat în URSS , dar practic nu a fost folosit.

Vezi și

• scriere arabă
• Transcriere practică arabo-rusă
• Diacritice arabe
• Transliterație arabă pe internet

Note

1. ↑ 1 2 Instructiuni de transmisie ... 1966.

Literatură

• Gilyarevsky R. S. (ed.) Transcrierea practică a grupurilor de nume de familie. - M .: Fizmatlit, 2004. Pg. 46-59.
• Instrucțiuni pentru transferul denumirilor geografice ale țărilor arabe pe hărți / Comp.: V. I. Savina, S. S. Tselniker; Ed. N. M. Nadzharova. — M.: Nauka, 1966.
• Tabele de romanizare ALA-LC: scheme de transliterare pentru scripturi non-romane . Randal K. Berry (ed.). Biblioteca Congresului, 1997.
• Anleitung zur Transkription des Arabischen . Fachschaft Asiatisch-Orientalische Kulturwissenschaften, Universität Bonn, Fără dată.
• Araabia / 'Arabīy . Eesti Keele Instituut / Institutul Limbii Estoniene. KNAB: Kohanimeandmebaas/Baza de date cu nume de locuri, 2003-02-08.
• Bauer, Thomas. Scriere arabă // Peter T. Daniels și William Bright (eds). Sistemele de scriere ale lumii. New York/Oxford, 1996.
• Enciclopedia Islamului. noua editie. Leiden, 1960-.
• ISO 233:1984. Documentare - Transliterarea caracterelor arabe în caractere latine. Organizația Internațională de Standardizare, 1984-12-15.
• Reguli ISO pentru transliterare  (link indisponibil) // „Manual pentru pregătirea înregistrărilor în sistemele informatice de dezvoltare” de Gisele Morin-Labatut & Maureen Sly. Divizia Științe Informaționale, Centrul de Cercetare pentru Dezvoltare Internațională, 1982.
• Lagal, Klaus. ArabTeX - un sistem de tipărire arabă . Manual de utilizare versiunea 3.09. Institut für informatik. Universitatea din Stuttgart, 1999.
• Sistemul de romanizare pentru arabă . Sistem BGN/PCGN 1956.
• Sistemele Națiunilor Unite de romanizare a denumirilor geografice . Raportați despre starea lor actuală. Alcătuit de Grupul de lucru UNGEGN privind sistemele de romanizare. Versiunea 2.2. ianuarie 2003
• David Palfreyman; Muhammad al-Khalil. „Un limbaj funky pe care Teenzz să-l folosească”: Reprezentarea araba din Golf în mesageria instantă  //  Journal of Computer-Mediated Communication : jurnal. - USC Annenberg School for Communication, 2003. - Noiembrie ( vol. 9 , nr. 1 ).

Link -uri

• Comparație a mai multor transliterații arabe pe site-ul Institutului Limbii Estoniene (Eesti Keele Instituut   )
• SATTS: mapări de la romană la arabă
• Omniglot: alfabet arab, pronunție și limbă
• Onkosh: sistemul de transliterare arabă convertește intrarea bazată pe limba romană în opțiunea arabă cu servicii de căutare cuprinzătoare.