Tu-75 | |
---|---|
Tip de | avioane militare de transport |
Dezvoltator | OKB Tupolev |
Producător | Uzina nr. 22 ( Kazan ) |
Primul zbor | 21 ianuarie 1950 |
Începerea funcționării | 1950 |
Sfârșitul operațiunii | 1954 (prabunit) |
stare | proiect inchis |
Operatori | Forțele Aeriene ale URSS |
Ani de producție | 1949 |
Unități produse | unu |
model de bază | Tu-70 |
Tu-75 - avion de transport militar sovietic , proiectat pe baza Tu-70 de pasageri (versiunea pentru pasageri a bombardierului Tu-4 ). În conformitate cu termenii de referință, ar trebui să fie un avion de transport mediu cu patru motoare, cu o sarcină utilă maximă de 12-13 tone, o autonomie de 2500 km. Viteza maxima la o altitudine de 5000 m - 500 km/h, plafon - 9000 m, rata de urcare - 20 de minute la o altitudine de 5000 m. Aeronava trebuie sa aiba arme de aparare. [unu]
Prima mașină sovietică din această clasă capabilă să transporte echipamente grele și mari în interiorul fuzelajului și echipată cu o scară de marfă. Trebuia să opereze aeronava în trei versiuni decapotabile: transport, aterizare și sanitare. În versiunea de transport, aeronava trebuia să ia la bord două tunuri autopropulsate, două tractoare și alte tipuri de echipamente militare și de transport. Opțiunea de aterizare - 120 de soldați sau 90 de parașutiști. În varianta sanitară - 31 de răniți pe targă, însoțiți de patru lucrători medicali. [3]
Primul zbor - 21 ianuarie 1950 . Nu era în producție de masă, probabil din cauza nevoii mari de bombardiere similare, singurele bombardiere sovietice din acea vreme capabile să ajungă în Statele Unite cu bombe atomice la bord. 25 octombrie 1954 s-a prăbușit lângă Kazan. Echipajul a murit.
„Tupolev” | Biroul de proiectare a aeronavelor|
---|---|
seria ANT |
|
Militar |
|
Pasager | |
Amfibieni | |
Fără echipaj | |
Proiecte |