Limbile construite au fost dezvoltate de J. R. R. Tolkien pentru a fi utilizate într-un univers pe care și l-a imaginat, adesea denumit Pământul de Mijloc . Aceste limbi au fost folosite în Hobbit pentru mai multe nume, cum ar fi Elrond sau Bolg ; în Stăpânul Inelelor pentru nume (cum ar fi Galadriel sau Aragorn ) și mai multe poezii (" Namarie "), și în Silmarillion pentru aproape toate numele și titlurile, inclusiv titlul cărții și câteva propoziții narative.
Într-una dintre scrisorile sale, Tolkien a scris:
… Cred că „faptul” fundamental despre toată munca mea este că este coerentă și fundamental lingvistică în design. […] Nu este un „hobby” în sensul a ceva complet diferit de ocupația principală a unei persoane, ceea ce o persoană face pentru distragere și recreere. Invenția limbilor este baza muncii mele. „Poveștile” au fost scrise mai mult pentru a crea o lume pentru aceste limbi, și nu invers. Pentru mine, cuvântul vine mai întâi și apoi povestea asociată cu el. Aș prefera să scriu „elfish”. Dar, bineînțeles, o carte precum Stăpânul Inelelor a fost foarte editată și am lăsat acolo doar atâtea „limbi” câte putea citi cititorul (deși acum învăț că mulți și-ar dori mai multe). […] În orice caz, pentru mine acesta este foarte mult un eseu despre „estetica lingvistică”, deoarece uneori răspund oamenilor care mă întreabă despre ce am scris cartea mea.
Text original (engleză)[ arataascunde] ... ceea ce cred că este un „fapt” principal despre munca mea, că este totul dintr-o piesă și inspirație fundamentală lingvistică. [...] Nu este un „hobby”, în sensul a ceva cu totul diferit de munca cuiva, luată ca un descarcerare. Invenția limbilor este fundația. „Poveștile” au fost făcute mai degrabă pentru a oferi o lume pentru limbi decât invers. Pentru mine un nume este primul și povestea urmează. Ar fi preferat să scriu în „elfică”. Dar, desigur, o astfel de lucrare precum Stăpânul Inelelor a fost editată și a rămas doar atâta „limbă” cât credeam că va fi suportată de cititori. (Acum constat că multora le-ar fi plăcut mai mult.) [...] Pentru mine, oricum, este în mare măsură un eseu de „estetică lingvistică”, așa cum le spun uneori celor care mă întreabă „despre ce este vorba”. — Scrisorile lui JRRTolkien, pp. 219–220Tolkien este unul dintre cei mai faimoși și prolifici conlangers [1] . El a construit - în diferite grade de detaliu - mai mult de douăzeci de limbi, fiecare cu o gramatică și un corpus lexical . Numărul exact de limbi create de Tolkien este necunoscut, deoarece multe dintre lucrările sale lingvistice sunt încă nepublicate.
Termenul „ glossopoeia ” ( eng. Glossopoeia ) a fost inventat de Tolkien; în prezent este folosit pentru a se referi la construcția limbajelor, în special a limbajelor artistice [3] [4] .
Glosopea lui Tolkien a avut două dimensiuni temporale: o cronologie internă (fictivă) a evenimentelor descrise în Silmarillion și alte lucrări și o cronologie externă a propriei vieți a lui Tolkien, în timpul căreia și-a corectat și îmbunătățit constant limbile și istoria lor ficțională.
Tolkien a fost un filolog profesionist, specializat în limbile germanice antice , în special engleza veche . El a fost, de asemenea, interesat de alte limbi care intrau în sfera activităților sale profesionale, dobândind o dragoste deosebită pentru limba finlandeză . El a descris descoperirea sa a unei cărți de gramatică finlandeză ca
… intrarea într-o pivniță plină cu sticle de vin uimitor, al cărui gust și aromă nu erau cunoscute până acum.
— Scrisorile lui J. R. R. Tolkien, scrisoarea 163Glossopeia a fost hobby-ul lui Tolkien pentru cea mai mare parte a vieții sale. La vârsta de treisprezece ani, el a contribuit la crearea unui cifr de substituție a sunetului cunoscut sub numele de Nevbosh , [ 5 ] „ noi prostii”, care a crescut până la punctul de a încorpora elemente ale unui limbaj artificial. Este de remarcat faptul că Tolkien a afirmat că Nevbosh nu a fost prima sa încercare de a crea o limbă [6] . La scurt timp după aceea, el a dezvoltat un adevărat limbaj artificial, naffarin [7] , care conținea elemente care au supraviețuit în limbi ulterioare, la care a continuat să lucreze până la moartea sa mai mult de șaizeci și cinci de ani mai târziu. Invenția limbilor a fost întotdeauna strâns asociată cu mitologia dezvoltată de Tolkien, deoarece, în opinia sa, o limbă este incompletă fără istoria oamenilor care o vorbesc, deoarece, de exemplu, engleza nu ar deveni niciodată complet reală. dacă ar fi reprezentaţi numai prin limba engleză.pe care o vorbesc. În consecință, Tolkien a preluat mai degrabă imaginea unui traducător și editor decât a autorului lucrărilor sale originale.
În Stăpânul inelelor, Tolkien a folosit dispozitivul literar de a declara că textul scris este o traducere din limba originală a lui Soval Fare în engleză, sau Westron, așa cum o numea el. Această tehnică de a transforma o limbă fictivă într-o limbă reală a fost dezvoltată în continuare: limba Rohan (legată de Soval Fare) a fost transferată în engleza veche, numele și limba lui Dale din Hobbit au fost transferate în formele vechi nordice, iar numele de regatul Rhovanion a fost transferat la gotic; astfel, relația genetică a limbilor fictive ale lui Tolkien a fost proiectată pe relația istorică existentă a limbilor germanice. Mai mult, pentru a pune în paralel elementele celtice din Anglia, Tolkien a folosit nume vechi galeze pentru a reda numele Dunlending ale hobbiților din Buckland (de exemplu, Meriadoc în loc de Kalimak ). Consecința naturală a acestui lucru a fost că „noile” limbi ficționale au trebuit să fie elaborate de Tolkien la un anumit nivel de detaliu.
Deși limbile elfice Sindarin și Quenya sunt cele mai faimoase și dezvoltate dintre limbile create de Tolkien pentru universul său, ele nu sunt deloc singurele. Ele aparțin familiei de limbi elfice, descinde din eldarinul comun, limba folosită de toți elfii, care, la rândul său, provine din Quendianul primitiv, sursa comună a formării limbilor Eldar și Avarin. Pe lângă aceasta, există o familie separată de limbi vorbite de oameni, dintre care cel mai proeminent este Westron (derivat din limba adunaică a lui Numenor ), „limba comună” a popoarelor „Stăpânul Inelelor”. . Majoritatea limbilor umane au arătat influență din partea limbilor elfice, precum și a limbajului piticilor. Unele limbi independente au fost, de asemenea, subliniate grosier de Tolkien, inclusiv Khuzdul, limba piticilor. Alte limbi includ Valarin (limba Valar) și Vorbirea Neagră inventată de Sauron în timpul celei de -a doua epoci .
Morfologia finlandeză (în special sistemul său bogat de declinări a substantivelor ) a contribuit în parte la dezvoltarea Quenya. O altă limbă preferată a lui Tolkien a fost galeza , iar anumite caracteristici ale foneticii galeze și-au găsit locul în sindarin. Foarte puține cuvinte au fost împrumutate din limbile existente, așa că încercările de a urmări originea unui anumit nume propriu elfic sau a unui substantiv comun în lucrările publicate în timpul vieții lui Tolkien au avut rareori succes.
Tolkien a inventat nu numai limbaje, ci și sisteme de scriere. Era un caligraf talentat. Unele dintre aceste sisteme au fost concepute pentru a fi folosite în limbile sale fictive, altele în scopuri mai practice: utilizarea într-un jurnal personal, precum și un nou alfabet englez pentru limba engleză [8] .
În ordine cronologică:
| Limbi ale Pământului de Mijloc | |
|---|---|
| limbi elfice | |
| Limbile oamenilor | |
| Alte | |
| scris | |
| Limbi construite ( lista ) | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| |||||||||||
| |||||||||||
| |||||||||||
| Portal: Limbi construite | |||||||||||