Căile Ferate Române Căile Ferate Române | |
---|---|
rom. Căile Ferate Romane | |
Tip de | Public Company Group , întreprindere de stat |
Baza | 1880 |
Predecesor | Căile Ferate Imperiale Regale Austriece de Stat [d] |
Locație | Romania :Romania,BucurestiBulevardulDinicu Golescu, 38 |
Cifre cheie |
Razvan Stoica (CEO), Mihai Frasina (CEO) |
Industrie | transport feroviar |
Produse | Servicii de infrastructură feroviară |
Numar de angajati | 54000 ( 2010 ) |
Firma mamă | Guvernul României |
Companii afiliate | CFR Călători, CFR Marfă, CFR Infrastructură, SFT |
Site-ul web | cfr.ro |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Căile Ferate Române ( Rom. Căile Ferate Române ) este o companie feroviară românească, unul dintre principalele moduri de transport din România .
Lungimea căilor ferate românești este de 11.343 km, inclusiv 3.654 km electrificați (37%) pe curent alternativ (25 kV, 50 Hz). Ecartamentul căii în țară este de 1435 mm, există și secțiuni de 1520 mm și 1000 mm [1] .
Drumul se învecinează cu căile ferate ucrainene ( Lviv railway of Ukrzaliznytsia ), căile ferate moldovenești ( Calea Ferată din Moldova ), căile ferate sârbe ( Železnice Srbije ), căile ferate maghiare ( Magyar Államvasútak ), căile ferate bulgare ( BDZh ).
Principalele gări și noduri ale rețelei feroviare românești: Iași , București , Constanța , Galați , Remnica [1] .
Căile ferate româneşti sunt operate de Grup Feroviar Român , CFR Marfă . De repararea și modernizarea materialului rulant al căilor ferate românești se ocupă Remar .
Prima cale ferata din Romania cu o lungime de 62,5 km a fost construita in 1854 in Banat intre orasul Oravita si portul Dunarii din satul Bazyash.. Deoarece Banatul aparținea la acea vreme Austriei , din 12 ianuarie 1855 era administrat de compania de căi ferate de stat austro-ungare.. Circulația trenurilor de călători pe acest drum a fost deschisă după unele îmbunătățiri de la 1 noiembrie 1856, înainte de a fi folosit doar pentru transportul cărbunelui.
Între 1864 și 1880 au fost construite mai multe căi ferate pe teritoriul Principatului Unit al Țării Românești și Moldovei , care din 1866 a devenit cunoscut sub numele de România. La 1 septembrie 1865, compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția drumului București- Giurgiu . Mișcarea a început la 26 august 1869, această linie a fost prima cale ferată construită direct pe teritoriul de atunci al României.
În septembrie 1866, parlamentul principatului a aprobat un plan pentru construirea unui drum lung de 915 km din satul Vyrchorova.în sud până la oraşul Roman în nord. Calea ferată trecea prin Pitești , București , Buzău , Brăila , Galați și Tekuch - cele mai mari orașe din principat la acea vreme. Costul construcției a fost de 270.000 de franci aur pe kilometru și a fost construit de consorțiul german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe etape. Prima parte, Pitești - București - Galați - Roman, deschisă la 13 septembrie 1872, traseul Vyrchorova - Pitești - la 9 mai 1878. Drumul Vyrchorova-Roman a devenit o parte importantă a infrastructurii feroviare românești, atât pentru conectarea marginilor principatului, cât și pentru transportul de călători și mărfuri între marile orașe ale țării.
În partea moldovenească a principatului, prima linie de 102,5 km lungime a fost deschisă la 3 (15) septembrie 1869, care leagă Roman de orașul Suceava .
10 septembrie 1868 S-a deschis Gara de Nord Bucuresti.
În ianuarie 1880, parlamentul român a votat trecerea liniei Vyrchorova-Roman din conducerea privată a consorțiului Strousberg în administrația națională, formând Căile Ferate Române, instituție publică care există și astăzi.
Trenurile sunt împărțite în următoarele categorii:
Mașinile sunt împărțite în clase I, II și business.
Transportul feroviar în Europa | |
---|---|
Statele membre ale ONU |
|
Alte teritorii |
|
Companiile naționale de căi ferate din Europa | |
---|---|
| |
| |
|