Limba adyghe

limba adyghe
nume de sine	Adygabze [1]
Țări	Rusia , Turcia , Iordania , Siria , Israel , Macedonia de Nord , Irak , Arabia Saudită
Regiuni	Adygea , Krasnodar Krai
statutul oficial	Rusia :  Adygea Rojava
Numărul total de difuzoare	în Rusia 117,5 mii (2010) [2]
stare	vulnerabil [3]
Clasificare
Categorie	Limbile Eurasiei
Superfamilie nord-caucaziană (nerecunoscută în general) Familia Abhaz-Adyghe grupul Adyghe
Scris	Chirilic ( scriere adyghe )
Codurile de limbă
GOST 7,75–97	la naiba 020
ISO 639-1	—
ISO 639-2	ady
ISO 639-3	ady
WALS	adt , ady si ash
Atlasul limbilor lumii în pericol	1064
Etnolog	ady
IETF	ady
Glottolog	adyg1241
Wikipedia în această limbă

Limba adyghe (de asemenea , circasia inferioară , circasia occidentală , adighea occidentală ) este limba adighelor , care face parte din familia abhaz-adighe .

Limba adyghe are patru dialecte , ale căror nume coincid cu numele vorbitorilor lor, și anume: Abadzekh (acum aproape dispărut în Rusia, dar continuă să fie folosit în diaspora adyghe), Bzhedug , Temirgoev , Shapsug . Dialectul Temirgoev a fost ales ca limbă adyghe literară . Unii lingviști tind să considere limbile kabarino-circasie și adyghe ca dialecte ale limbii adyghe comune [4] .

Numărul de vorbitori ai limbii adyghe în Rusia este de 117.489 de persoane (2010).

Informații generale

În Rusia, limba Adyghe este vorbită în Adygea , precum și în regiunile Lazarevsky și Tuapse din Teritoriul Krasnodar . În plus, limba este comună în marea diasporă adyghe care trăiește în Turcia , Siria , Libia , Egipt , Iordania , precum și în câteva diaspore din Israel și alte țări din Orientul Mijlociu și Europa .

Mai mulți lingviști cunoscuți ( E. Forrer , E. Laroche, I. M. Dunaevskaya și A. Kammenhuber ) au reușit să afle structura gramaticală a limbii hattiene și aceasta, conform expresiei lor, „are trăsături ale unei similare structurale izbitoare cu limbile caucaziene de vest (Abhaz-Adyghe)”, iar studiile lingvistice ale lui G. A. Melikishvili și G. G. Giorgadze fac, de asemenea, posibil ca Hattian să fie strâns legat de limba Kaski [5] .

Limba adyghe este inclusă în ipotetica macrofamilie chino-caucaziană de limbi propusă de S. A. Starostin în anii 1980.

Limba adyghe se deosebește de strâns înrudită cabardino-circasia prin africatele labializate dzu , tsu , spiranții zhu, shyu, shӏu și stop pӏu ; precum și forme de înclinații, statice; prezența a două categorii specifice de proprietate (anulabilă/alienabilă și inalienabilă/inalienabilă); folosind sufixul de negație -ep (în kabardino-circasia, acesta este sufixul  kym ); indicator al cazului ergativ-indirect -sch în pronumele demonstrative (în adyghe - Asch eupchi și în kabardian  - Aby eupschI  „Întreabă-l”).

Pentru comparație:

1. Tsӏyfme yathyamykӏagyo ushdehashchhy huscht ep (în adyghe), Tsҏyhukhem ya tkhemyshkӏag’em ushdykhyeshkh khunukyym (în kabardian ) - „Nu poți râde de ghinionul altcuiva” (la propriu: „Poți să râzi de nenorocirea cuiva” (la propriu): „Poți să râzi de nenorocirea cuiva”).
2. Bzylfyg'em dzhaner egykӏy (în adyghe) și Bzylkhugem dzhaner ezhyshchi (în kabardian ) „O femeie spală o cămașă”; Se osӏoneu syfai - Se bzhesӏenu sykhueysh  „Vreau să vă spun”.

Caracteristici lingvistice

Fonetica limbii adyghe se distinge printr-o abundență de consoane (în dialecte - până la 67). Vocalismul (ca și în Kabardino-Circasian) este tripartit [6] a - y - e , spre deosebire de limbile abhaz și abaza, unde pot exista doar două vocale în rădăcinile primare: „a” și „y”. Din contracția silabelor s-au format e (hey = ye) și (yy = yy), o (ue = ey) . Numele într-o anumită declinare se schimbă în patru cazuri - direct, indirect, creativ și transformator, iar într-unul nedefinit - în două, ocazional trei. Verbul, ca în toate limbile abhaz-adighe, este bogat în forme de persoane, numere, timpuri, dispoziții, angajamente. Există o multifațetă, așa-numită. conjugarea polipersonală, când în forma conjugată a verbului sunt incluse simultan două sau mai multe prefixe personale, indicatori ai subiectului, obiecte directe și indirecte.

Limba adyghe este polisintetică . Limba adyghe este caracterizată de un predicat cu mai multe componente, care poate include prefixe personale, prefixe de loc, direcție și relație personală și uneori rădăcini nominale. Ca aproape toate limbile nord-caucaziene , limba adyghe este ergativă : subiectul predicatului intranzitiv și obiectul verbului tranzitiv sunt în același caz (în funcție de tradiția numită nominativ, direct sau absolutiv ), agentul predicatului tranzitiv. este caz ergativ sau indirect. Definiția relativă vine înainte de lucrul care este definit, iar definiția calitativă vine după lucrul care este definit. Ordinea obișnuită a cuvintelor într-o propoziție este: subiect, obiect direct, alți membri, predicat.

În vocabularul limbii moderne adyghe se disting rădăcinile primare de tip silabă deschisă. Majoritatea cuvintelor adyghe sunt formate din combinația lor. După Revoluția din octombrie , scrierea a fost creată pe baza alfabetului arab, care a fost înlocuit în 1927 cu latină și în 1938 cu chirilic.

Alfabetul

Numele alfabetului și literelor adyghe:

Există 64 de litere în alfabetul adyghe: 7 reprezintă vocale și 57 consoane. Literele e, k, b, b, y, i sunt folosite în principal în împrumuturi; „o” transmite diftongul ue/eu, kІ>chІ. Anterior, alfabetul includea literele shІ , shҏu .

În limba adyghe, aceleași litere sunt folosite pentru a desemna sunete (foneme) în scris ca și în rusă. În plus față de acestea, litera I („băț”) a fost introdusă suplimentar în alfabetul adyghe.

Pentru a desemna sunete specifice (laringiene, labiale, stop, crestate, laterale), se folosesc combinații cu „y”, „b”, „b”, „I”: gu, gy, gyu, kъ, kyu, kІ, kӏu, zhъ, zhu, shъ, shhu, shІ, shӏu , etc. Aceste combinații de litere denotă un sunet (fonem), ca în rusă, spun: l, t, s .

În limba Kabardiană și Adyghe , zh și zh se pronunță exact la fel, dar diferă în ortografie. În limba kabardiană, în loc de zhj scriu zh ( zhy / zhy  ​​​​„vechi”), în loc de chI - schI ( chӏygu / schӏygu  „pământ”), în loc de sh - sch ( pshashye / pshashche  „fată”), în loc de shhu - f ( shuzy / fyz  "soție"; utsysh'o / udzyfe  "verde"), în loc de shІ - shchI ( pshӏy / pschӏy  "zece"), în loc de f - hu ( fai / khueysch "a vrea" ), și în loc de sӏu - fІ ( sӏoi / fӏey  „murdar” ).

Litere de dialect

Ziarul „ Adyge mak ” („Vocea Adighelor”) este publicat în limba adyghe.

Cifrele

La desemnarea unei cantități, toate numerele cardinale, cu excepția zy (unu) sunt plasate după substantivul definit: zy kale  „un tip”, kaelitau  „doi tipi”, mefe min  „o mie de zile”. Cu excepția apere („primul”), ele sunt formate folosind prefixul i- și sufixul -nere .

Împărțirea numerelor se formează prin repetarea numeralului folosind infixul -ry : zyryz „unul câte unul”, tҏurytӏu „două”, shyrysh „trei”, plҏyryplІ „patru”, tfyrytf „cinci”, etc. În propoziție: Ejakӏoher examen tӏryt chaakheshtyg'eh „Elevii au mers la examen în perechi”.

Numerele fracționale se formează din cele cantitative cu ajutorul sufixului - (a) ne : shchy „trei” - shane „o treime”, plӏy patru - plӏane „un sfert”, hy „șase” - hane „o șesime”, etc.

Adyghe Wikipedia

Există o secțiune a Wikipedia  în limba adyghe („ Adyghe Wikipedia ”), prima editare a fost făcută în 2018 [7] . Începând cu 16:37 ( UTC ) 3 noiembrie 2022, secțiunea conține 451 de articole (număr total de pagini - 3180); În ea sunt înregistrați 6220 de participanți, unul dintre ei având statut de administrator; 16 participanți au făcut ceva în ultimele 30 de zile; numărul total de editări pe durata existenței secției este de 12.241 [8] .

Literatură

• Adyghe spelling (Adyge speller) / Pregătit. D. A. Ashkhamaf cu participarea lui N. F. Yakovlev. - Ed. a II-a. - Maykop: Adygnatsizdat, 1938. - 24 p.
• Ashkhamaf D. A. Scurtă trecere în revistă a dialectelor adyghe. - Maykop: Adygnatsizdat, 1939. - 20 p.
• Yakovlev N. F., Ashkhamaf D. A. Gramatica limbii literare adyghe / Ed. ed. I. I. Meshchaninov, S. L. Bykhovskaya. - M.-L.: Editura Academiei de Științe a URSS, 1941. - 464 p.
• Dicţionar Rus-Adyghe (Urys-Adyge Guschyal) / Editat de Kh. D. Vodzhdokov; Cu aplicarea unei scurte schițe gramaticale a limbii adyghe 3. I. Kerasheva . - M .: Editura de Stat de Dicționare străine și naționale, 1960. - 1098 p.
• Rogova G. V., Kerasheva Z. I.  Gramatica limbii adyghe. - Maykop: filiala Adyghe a editurii de carte Krasnodar, 1966. - 462 p.
• Culegere de articole despre sintaxa limbii adyghe / Otv. ed. B. M. Bersirov, K. Kh. Kurashinov. - Maykop, 1973. - 220 p.
• Dicţionar adyghe-rus (Adyghe-Urys guschyal) / Ed. Zh. A. Shaova. - Maykop: Institutul de Cercetări Adyghe, 1975. - 440 p.
• Culegere de articole despre limba adyghe / Ed. ed. M. A. Kumakhov și K. Kh . Meretukov - Maykop, 1976. - 422 p.
• Structura propoziției în limba adyghe: Sat. Articole/ Editorial: Z. Yu. Kumakhova, Yu. A. Tharkakho. - Maykop, 1976. - 156 p.
• Blagoz Z. U. Bilingvismul adyghe-rus. - Maykop: filiala Adyghe a editurii de carte Krasnodar, 1982. - 135 p.
• Tharkakho Yu. A. Formarea stilurilor și normelor limbii literare adyghe / Ed. ed. 3. Iu. Kumakhova. - Maykop: filiala Adyghe a editurii de carte Krasnodar, 1982. - 192 p.
• Vocabular și formarea cuvintelor în limba adyghe: Sat. articole / Rep. ed. Z. U. Blyagoz. - Maykop, 1987. - 158 p.
• Adygabzem igramtikere ileksikere yaofygo-kher (Probleme de gramatică și vocabular al limbii adyghe) / Ed. K. Meretyko, K. Kaurashchyne. - Myekhuape, 1989. - 144 d.Hr.
• Tharkakho Yu. A. Dicţionar adyghe-rus (Adyghe-Urys guschyal). - Maikop: Editura de carte Adyghe, 1991. - 304 p.
• Testelets Ya. G. (ed. responsabilă). Aspecte ale polisintetismului: Eseuri despre gramatica limbii adyghe. Moscova: RGGU, 2009. - 715 p.

Note

1. ↑ Tharkakho Yu. A. Dicţionar adyghe-rus. Maykop: Editura de carte Adyghe, 1991
2. ↑ Materiale informative privind rezultatele finale ale recensământului populației din 2010 din toată Rusia . Consultat la 31 ianuarie 2012. Arhivat din original la 6 octombrie 2021. (nedefinit)
3. ↑ Cartea Roșie a Limbilor UNESCO
4. ↑ Aydın, Şamil Emre (2015), Çerkes Diyalektleri, ISBN 9786056569111 . Preluat la 28 mai 2020. Arhivat din original la 27 mai 2020. (nedefinit)
5. ↑ Dyakonov, Igor Mihailovici . Preistoria poporului armean: Istoria Arm. zonele înalte din 1500 până în 500 î.Hr e. Hurrieni, luvieni, proto-armenii / AN Arm. SSR. Institutul de Istorie. - Erevan: Editura Academiei de Științe din Arm. SSR, 1968. - S. 11. - 264 p. Arhivat din original pe 17 iulie 2012.
6. ↑ Kumakhov M. A. , Shagirov A. K. , Abhazian-Adyghe languages, în cartea: Languages ​​of Asia and Africa, M., 1979
7. ↑ Adyghe Wikipedia: prima editare
8. ↑ Adyghe Wikipedia: pagina de statistici

Link -uri

• Vorbim Adyghe - curs de limba Adyghe
• Alfabetul și gramatica adyghe
• Dicționar al limbii adighe

Dicționare și enciclopedii	Mare norvegian Rusă mare Britannica (online)
În cataloagele bibliografice	GND : 4084732-9 LNB : 000274504 NDL : 00576446 NKC : ph773856