Pale of Settlement

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 31 octombrie 2022; verificările necesită 2 modificări .
Pale of Settlement
Stat
Locație
Nume Pale of Settlement
data începutului 1791
data expirării 1917
 Fișiere media la Wikimedia Commons

The Pale of Settlement (nume complet: The Line of Permanent Jewish Settlement [1] ) - în Imperiul Rus din 1791 până în 1917 (de fapt până în 1915 ) - granița teritoriului , în afara căruia evrei (adică evrei [2] ] ) li s-a interzis să locuiască permanent , dincolo cu excepția mai multor categorii, care în diferite momente au inclus, de exemplu, negustori ai primei bresle , persoane cu studii superioare , recruți pensionari , artizani repartizați la ateliere meșteșugărești , caraiți [3] , evrei de munte și Buhara .

Suprafața teritoriului din Imperiul Rus este de aproximativ 1.224.008 km² [4] . Teritoriul Pale of Settlement a fost definit inițial prin decretul împărătesei Ecaterina a II- a , din 1791, ca fiind teritoriul Imperiului Rus, unde evreilor li se permitea să se stabilească și să facă comerț . A apărut după a doua împărțire a Republicii Polono-Lituaniene , când teritoriile sale estice, împreună cu populația evreiască locală, în baza unui tratat internațional, au trecut în Imperiul Rus. Pale of Settlement acoperea așezări de tip urban special specificate - localități (în mediul rural nu era permis să locuiască) dintr-o parte semnificativă a Regatului Poloniei , Lituaniei , Belarusului , Basarabia , Latgale , care făcea parte din provincia Vitebsk și acum - Letonia , precum și o parte a teritoriului Ucrainei moderne , corespunzătoare provinciilor sudice ale Imperiului Rus [5] .

Istorie

Începutul propriu-zis al Așezării evreiești a fost stabilit prin decretul împărătesei Ecaterina a II-a din 23 decembrie 1791 ( 3 ianuarie 1792 ), care în mod oficial a fost reacția finală a guvernului imperiului la scrisoarea comerciantului evreu din Vitebsk . Tsalka Faibishovich ; decretul permitea evreilor să locuiască permanent în Belarus și Novorossia , pe atunci o regiune recent anexată Rusiei, și interzicea intrarea în clasa comercianților , în special, la Moscova (care era cerută de comercianții locali care se temeau de concurență). Heinrich Sliozberg , un cercetător al istoriei evreilor din Rusia , a remarcat că decretul Ecaterinei din 1791 era doar o dovadă „că nu au considerat necesar să facă o excepție pentru evrei: au existat restricții privind dreptul de a circula și de a alege liber reședința pentru evrei. toți, în mare măsură chiar și pentru nobili” [6 ] .

Odată cu a treia diviziune a Commonwealth-ului , provinciile Vilna și Grodno, unde trăiau un număr semnificativ de evrei, au devenit parte a liniei.

Legalizarea finală a Pale of Settlement a fost anunțată prin „Regulamentele privind organizarea evreilor” din 1804 [7] [8] , care enumera acele provincii și teritorii în care evreilor li se permitea să se stabilească și să facă comerț. Astrahanul și caucazianul (până în 1835 ) au fost adăugate provinciilor deschise evreilor . „Regulamentul” ordona strict tuturor evreilor să se înscrie într-unul dintre „state”: fermieri, producători și artizani, comercianți, burghezie . „Regulamentele” din 1804 s-au bazat parțial pe „Opinia” [9] a senatorului Gabriel Derzhavin cu privire la cauzele penuriei de alimente în Belarus și, în mare măsură, pe facturile poloneze din secolul al XVIII-lea [10] .

Termenul în sine (inițial „trăsătura de domiciliu evreiesc”) a apărut pentru prima dată în „Statutul evreilor” din 1835 [11] [12] .

Geografia Pale of Settlement

Pale of Settlement includea locuri special desemnate în următoarele provincii ale Rusiei:

  1. basarabeană ;
  2. Vilenskaya ;
  3. Vitebsk [Comm 1] ;
  4. Volynskaya ;
  5. Grodno ;
  6. Ekaterinoslavskaya ;
  7. Kievskaya ;
  8. Kovno ;
  9. Minsk ;
  10. Mogilevskaya ;
  11. Podolskaya ;
  12. Poltava ;
  13. Tauride ;
  14. Herson ;
  15. Cernihiv [Comm 2] .

În plus, toate cele zece provincii ale Regatului Poloniei se aflau în Pale of Settlement. Kievul a fost exclus din Palatul Așezărilor în diferite momente (evreilor li se permitea să trăiască numai în anumite părți ale orașului), Nikolaev , Ialta și Sevastopol .

De asemenea, evreii reprezentau mai mult de 1% din populație în toate județele provinciei Curland , în județele Riga, Valk, Novgorod, Toropetsk, Smolensk, Roslavl, Bryansk, Harkov și districtul Rostov din Regiunea Don Cazaci, precum și în multe judeţe ale Siberiei.

Practica aplicării restricțiilor asupra Pale of Settlement în momente diferite

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Imperiul Rus trăiau 5.000.000 de evrei (al cincilea popor ca mărime din Rusia) [13] . Doar aproximativ 200.000 dintre ei aveau dreptul de a locui în orașe care nu făceau parte din Pale of Settlement [14] .

Chiar și o ieșire temporară din Pale of Settlement a fost complicată pentru evrei. Reședința evreilor în conformitate cu decretul privind Pale of Settlement era permisă numai în orașe și orașe special specificate, dar nu și în zonele rurale. Rezultatul acestor restricții, precum și restricțiile în alegerea ocupației, a fost aglomerarea extremă și sărăcia în locurile din cadrul liniei. Istoricul Walter Lacker a remarcat că la începutul anilor 1880, majoritatea evreilor ruși trăiau mult mai rău decât cei mai săraci țărani și muncitori ruși, iar cea mai mare parte a fost condamnată să moară încet de foame [15] .

Până la domnia împăratului Alexandru al II-lea, niciunul dintre evreii din Rusia nu avea dreptul de ședere permanentă în afara Pale of Settlement [16] . La Moscova , evreii puteau locui între 1828 și 1856 numai în Complexul Glebovsky special desemnat pentru ei (cu dreptul de a intra în oraș în timpul zilei, cu excepția sâmbetei). În iunie 1856, la Moscova, evreilor li sa permis să se stabilească în afara metochionului Glebovsky.

La 16 martie 1859, a fost emis un decret imperial, datorită căruia interdicția nu se aplica negustorilor primei bresle (dacă erau negustori ai primei bresle din cadrul Pale of Settlement înainte ca decretul să fie emis timp de doi ani; dacă au fost negustori ai primei bresle din cadrul Pale of Settlement după emiterea decretului în termen de cinci ani). Dreptul acordat prin decretul din 1859 de a fi încadrat în clasa de negustori a primei bresle nu se aplica orașelor din fâșia de hotar a cincizeci de verste din provinciile vestice și provinciei Basarabia, orașelor din regiunile cazaci, în alte orașe și în Finlanda. Comercianții evrei din prima breslă puteau lua cu ei pentru că locuiau în afara Pale of Settlement o persoană funcționară și patru servitori casnici.

Admiterea la prima breaslă era posibilă în două condiții: obținerea unui certificat de comerț de o anumită categorie (la începutul secolului al XX-lea costa de la 500 de ruble la 1.500 de ruble pe an) și obținerea unui certificat de breaslă (la începutul secolului al XX-lea). secol - 75 de ruble pe an); nu era necesar nici angajarea efectivă în vreo activitate industrială sau comercială, nici acordul breslei în sine pentru a se alătura. Astfel, intrarea în clasa de negustori a primei bresle a reprezentat în esență o oportunitate de a elimina restricțiile privind rezidența, sub rezerva plății impozitului și a unei așteptări de cinci ani, ceea ce era inacceptabil de costisitor pentru majoritatea evreilor.

Din 27 noiembrie 1861, interdicția nu se aplică persoanelor cu studii superioare , care dețin diplome pentru gradele de doctor în medicină și chirurgie; în plus, interdicția a fost ridicată persoanelor cu diplome de doctorat, master sau candidat în alte facultăți ale universității.

Legile din 1865, 1866, 1867 au ridicat interdicția medicilor evrei care nu aveau diplomă de doctor.

Din 1872, interdicția a fost ridicată pentru evreii care au absolvit un curs de studii la Institutul de Tehnologie din Sankt Petersburg .

Din 19 ianuarie 1879, dreptul de ședere universală a fost acordat evreilor: 1) care au absolvit cursurile instituțiilor de învățământ superior, inclusiv cele medicale, 2) asistenți de farmacie, stomatologi, paramedici și moașe, 3) studii de farmacie, paramedicală și moașă. artă.

Interdicția de a locui în afara Pale of Settlement nu se aplica artizanilor breslelor (înscriși în bresle meșteșugărești - instituții de clasă arhaică) și grade inferioare pensionate care intrau în serviciul militar prin recrutare. Persoanelor înscrise în atelierele meșteșugărești li se eliberau permise de ședere temporară în anumite localități, cel mai adesea în baza contractelor și sub supravegherea poliției locale.

Următoarele modalități de a ieși din Pale of Settlement - obținerea unei educații și înscrierea într-un magazin de artizanat - au fost asociate cu propriile lor dificultăți. Începând cu anii 1880, există o normă procentuală în instituțiile de învățământ superior  - maximum admisibil de studenți evrei (3% în capitale, 5% în alte orașe, 10% în Pale of Settlement). Atelierele de meșteșuguri din toate orașele din Pale of Settlement, cu excepția Odessei, au fost desființate în anii 1880.

Contele I. I. Tolstoi scrie că puterea de stat rusă, la crearea și menținerea legii pe Palatul Așezărilor, a pornit de la premisa că, în persoana evreilor, se ocupă de un popor fundamental corupt, criminal și aproape incorigibil [17] .

În sens figurat, conceptul de „Pale of Settlement” a devenit sinonim cu politica de antisemitism de stat , mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea [18] [19] . Acest antisemitism s-a bazat pe intoleranța religioasă și, în majoritatea cazurilor, nu sa extins la evreii botezați . Interdicția agriculturii, restricțiile privind admiterea la gimnazii și universități , o atitudine semi-oficială față de evrei ca cetățeni cu drepturi limitate, pogromuri  - toate acestea au dus, pe de o parte, la o creștere a migrației evreilor în Statele Unite , colonizarea lor agricolă a Argentinei și Palestinei , cu cealaltă, la radicalizarea oamenilor care au alimentat organizațiile și partidele revoluționare . Multe personalități culturale au criticat politica de interzicere. Vladimir Korolenko a scris în povestea sa „Frații Mendel”: „Pale of Settlement a existat ca un fapt dat, de neclintit și nu criticat. Nici măcar nu-mi amintesc că chiar cuvântul „Pale of Settlement” a fost folosit vreodată la acea vreme”. David Benarier (Manevich) în piesa Copii vitregi ai vieții (1907) a criticat Pale of Settlement și i-a numit pe evrei „fii vitregi ai Rusiei”. Între 1881 și 1914, 1,5 milioane de evrei au emigrat în Statele Unite din Rusia [13] .

De altfel, Palatul Așezământului a încetat să mai existe la 19 august 1915, când administratorul Ministerului Afacerilor Interne a permis, având în vedere circumstanțele de urgență din vreme de război, reședința evreilor în așezări urbane din afara Palei Așezării, cu excepția capitalelor și localităților aflate sub jurisdicția miniștrilor curții imperiale și ai armatei (adică suburbiile palatului din Sankt Petersburg și întreaga linie a frontului) [20] [21] . Desființarea Pale of Settlement nu a reprezentat o atenuare a politicii față de evrei; dimpotrivă, o parte semnificativă a Pale of Settlement a căzut în zona frontului, iar guvernul credea că evreii, considerați de acesta ca un element nesigur, ar reprezenta un pericol mai mic în alte zone.

Palatul Așezărilor a fost desființat de Guvernul provizoriu după Revoluția din februarie , deși, de fapt, după izbucnirea Primului Război Mondial, în anii 1914-1916, potrivit istoricului Pavel Polyan , 250-350 de mii de evrei au fost evacuați de pe front. - aliniază provinciile vestice (teritoriile Regatului Poloniei , Kovno , Curland , parțial din guvernoratele Grodno , Volyn și Podolsk ) și s-au strămutat în guvernoratele Poltava , Ekaterinoslav și Tauride ale Rusiei. Majoritatea evreilor evacuați din Regatul Poloniei (până la 80 de mii de oameni) au fugit la Varșovia [13] [22] .

Vezi și

Note

Comentarii
  1. ↑ Inclusiv județele Sebezh și Nevelsky (acum parte a regiunii Pskov ), județul Velizh (acum parte a regiunii Smolensk ) și trei județe Inflyantsky (acum parte a Letoniei ).
  2. ↑ Inclusiv județele Surazhsky , Mglinsky , Novozybkovsky și Starodubsky (în prezent parte a regiunii Bryansk ).
Surse
  1. ↑ Pale of Settlement - articol din Electronic Jewish Encyclopedia
  2. ↑ Actele juridice rusești din secolul al XIX-lea foloseau de obicei termenul „evreu”, care însemna inițial o persoană care era membru al unui kahal ; în literatura juridică de la începutul secolului al XX-lea s-a folosit des și termenul de „persoană de credință evreiască” (vezi, de exemplu: Ioffe M.S. Cele mai importante acte legislative (1908-1912) - Sankt Petersburg , 1913. - P . 792.).
  3. ↑ Karaiții, spre deosebire de iudaism, s-au remarcat în Rusia țaristă ca religie separată.
  4. ↑ John Klier . Pale of Settlement // Enciclopedia YIVO a evreilor din Europa de Est. (ing.)  (Accesat: 20 februarie 2017)
  5. ↑ Geller M. Ya. Ch. 9. Realitatea și visele lui Alexandru I // Istoria Imperiului Rus. În 3 vol. - T. 2. - M . : Editura „MIK”, 1997. - ISBN 5-87902-073-8 ISBN 5-87902-074-6 .
  6. ↑ Sliozberg G. B. Natura politică a chestiunii evreiești. - Sankt Petersburg. , 1907. - S. IX.
  7. ↑ Regulamentul cel mai înalt aprobat la 9 decembrie 1804. Despre organizarea evreilor . (Accesat: 20 februarie 2017)
  8. ↑ Evreii din Rusia  // Politica națională în Rusia imperială / Comp. şi ed. Iu. I. Semionov. - M .: Centrul pentru Studiul Internațional. Relațiile Academiei Ruse de Științe, metoda Coord. Centrul Institutului de Etnologie și Antropologie numit după A.I. N. N. Miklukho-Maclay, 1997. - S. 130-137 .
  9. ↑ „Despre aversiunea din Belarus față de foamete și despre organizarea vieții evreilor” (1800).
  10. ↑ Bershadsky S. Regulamente privind evreii din 1804. Experiența cercetării istorice și motivele acestui monument legislativ. // „Răsărit”, publicat de A. E. Landau . - 1895, carte. I (ianuarie). — S. 83 și următoarele.
  11. ↑ Vezi: Regulamentul asupra evreilor aprobat la 13 aprilie 1835 (extras) . (a se vedea § 7 și următoarele)  (Accesat 7 iulie 2018)
  12. ↑ Vezi: Culegere cronologică completă de legi și reglementări referitoare la evrei. Arhivat pe 6 iulie 2018 la Wayback Machine / Comp. V. O. Levanda. - Sankt Petersburg. , 1874. - S. 359-376 (vezi § 7 și mai departe).
  13. ↑ 1 2 3 Polyan P. . O sută de ani fără Palea Așezării , Vedomosți  (24 martie 2017). Arhivat din original pe 26 mai 2017. Preluat la 3 mai 2017.
  14. ↑ Lacker W. History of Sionism = A History of Zionism / trad. din engleza. A. Blaise, O. Blaise. - M. : Kron-press, 2000. - S. 85. - 848 p. — (Express). - 5000 de exemplare.  - ISBN 5-232-01104-9 .
  15. ↑ Lacker W. History of Sionism = A History of Zionism / trad. din engleza. A. Blaise, O. Blaise. - M . : Kron-press, 2000. - S. 85-87. — 848 p. — (Express). - 5000 de exemplare.  - ISBN 5-232-01104-9 .
  16. ↑ Gr. I. I. Tolstoi. Antisemitismul în Rusia și alte articole despre problema evreiască. / cuvânt înainte K. K. Arsenieva. - Petrograd: Rus. despre studiul lui Evr. viata, 1917.
  17. ↑ Gr. I. I. Tolstoi. Antisemitismul în Rusia și alte articole despre problema evreiască. / cuvânt înainte K. K. Arsenieva. - Petrograd: Rus. despre studiul lui Evr. viata, 1917.
  18. ↑ Polyan P. Cum au traversat Pale of Settlement  // Novaya Gazeta. - 2017. - 27 martie ( Nr. 31 ).
  19. ↑ Polyan P. O sută de ani fără Palea Aşezării  // Vedomosti. - 2017. - 24 martie ( Nr. 4287 ).
  20. ↑ Culegerea celor mai importante prevederi legale și ordine în vigoare de la 1 iulie 1914 până la 1 ianuarie 1916, cauzate de circumstanțe de război / comp. Artă. bufnițe. Djakovic. — Pg. , 1916. - S. 73.
  21. ↑ Aronson G. Ya. În lupta pentru drepturile civile și naționale: tendințe sociale în evreia rusă // KRE-1. - S. 232.
  22. ↑ Polyan P.M. Nu de bunăvoie... Istoria și geografia migrațiilor forțate în URSS . - M. : O.G.I - Memorial, 2001. - S. 29.

Literatură

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii