Spaniolă

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 21 septembrie 2022; verificarea necesită 61 de modificări .
Spaniolă

Albastrul închis indică țările și regiunile în care spaniola este limba oficială
nume de sine español
castellano
Țări Spania , Andorra , America Latină , America Centrală , Caraibe , părți din America de Nord
statutul oficial

 Spania Andorra Argentina Belize Bolivia Venezuela Guatemala Honduras Republica Dominicană Columbia Costa Rica Cuba Mexic Nicaragua Panama Paraguay Peru El Salvador SUA Uruguay Chile Ecuador Guineea Ecuatorială SADR
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Organizare de reglementare Asociația Academiilor Limbii Spaniole
Numărul total de difuzoare 590 de milioane de oameni (2021) [1] [2]
stare sigur [3]
Clasificare
Categorie Limbile Eurasiei

familie indo-europeană

limbi italiene Limbi romanice limbi romanice occidentale limbi ibero-romane Limbi iberice de vest Spaniolă
Scris latină ( alfabet spaniol )
Codurile de limbă
GOST 7,75–97 spaniolă 230
ISO 639-1 es
ISO 639-2 spa
ISO 639-3 spa
WALS spa
Etnolog spa
Linguasferă 51-AAA-b
ABS ASCL 2303
IETF es
Glottolog stan1288
Wikipedia în această limbă

Spaniola , castiliană ( el español , el castellano ) este limba spaniolilor și a majorității popoarelor din America Latină [4] . Aparține grupului de limbi romanice .

Una dintre limbile oficiale ale ONU și UNESCO [5] . Spaniola este limba oficială a unui număr mare de organizații internaționale și, alături de engleză și franceza, una dintre cele mai studiate limbi străine din lume [6] [5] . A doua cea mai răspândită limbă maternă din lume (după chineză ) și a patra cea mai vorbită limbă din lume, după engleză, chineză și hindi [2] [7] [8] . Se estimează că până la 500 de milioane de oameni din întreaga lume vorbesc spaniola ca primă limbă, iar dacă luați în considerare numărul de persoane care vorbesc spaniola ca a doua limbă, numărul total de vorbitori este de peste 590 de milioane [2] [1 ] . Spaniola este, de asemenea, a treia cea mai folosită limbă pe site-urile de pe internet, după engleză și chineză [9] .

Distribuția geografică

Spaniola este vorbită de 34,5 milioane de oameni în SUA ; în Puerto Rico , împreună cu engleza , este recunoscută ca limbă de stat. În statul New Mexico , are de fapt un statut oficial, legea statului nu prevede statutul de limbă oficială, dar vorbește despre obligatoriu sau posibilitatea de a folosi spaniola în documentele oficiale împreună cu limba engleză.

În plus, câteva milioane de vorbitori de spaniolă trăiesc în statele California , Florida , Texas și New York . Spaniola este vorbită și de 15% din populația Insulelor Virgine americane .

Cea mai mare parte a populației de pe teritoriul britanic Gibraltar vorbește spaniola , deși engleza este limba oficială. De asemenea, acolo este folosit un amestec de spaniolă și engleză numit janito .

Spaniola este vorbită pe scară largă în Andorra și Belize (60%), Aruba (85%) și Curaçao (65%). Se vorbește și în Bonaire (35%), în Brazilia , Trinidad și Tobago , Sahara de Vest (pe teritoriul controlat de Frontul Polisario ), în Filipine (conform diverselor surse, spaniola este vorbită de 0,01% din populație sau 2658 de persoane [10 ] până la 2% sau 2,9 milioane [11] ) și în comunitățile sefarde din Maroc , Serbia , Muntenegru , Turcia și Israel .

În Brazilia , unde populația vorbește portugheză , spaniola a devenit o a doua limbă printre studenți și absolvenți. Pe măsură ce dependența economiei țării de comerțul cu Statele Unite și Europa s-a slăbit și comerțul cu țările vecine vorbitoare de spaniolă (în special cele din blocul MERCOSUR ) a crescut, a început să se acorde mai multă atenție bilingvismului și cunoașterii limbii spaniole. La 7 iulie 2005, Congresul Național al Braziliei a aprobat o lege care dă spaniolă statutul de a doua limbă în școlile publice și private ale țării [12] . Popularitatea spaniolei în Brazilia este sporită de faptul că este foarte asemănătoare cu portugheza și este limba oficială în aproape toate țările vecine. În orașele de graniță ale Braziliei (în special la granița braziliană-uruguayană) se vorbește și un amestec de spaniolă și portugheză numit portuñol .

Spaniola este limba oficială a Națiunilor Unite , a Uniunii Europene , a Uniunii Africane și a Organizației Statelor Americane . Conform deciziei Departamentului de Informații Publice al ONU din 2010, în fiecare an, 23 aprilie este sărbătorită Ziua Limbii Spaniole .

În secolul 21, spaniola a devenit limba principală a Insulei Paștelui , Chile.

Standardizare

Primele încercări de standardizare a limbii spaniole datează de la sfârșitul secolului al XV-lea, când limba a început să se răspândească în afara Iberiei. Academia Regală a Limbii Spaniole îndeplinește funcțiile de principal reglementator al normelor lingvistice și literare ale limbii spaniole moderne în toate teritoriile existenței sale, din 1780 publicând regulat Dicționarul Academic al Limbii Spaniole . Din punct de vedere istoric, procesele de standardizare formală a limbii spaniole au afectat în primul rând fonetica, ortografia și ortoepia și practic nu au atins gramatica, sintaxa și morfologia. Pe de o parte, ca urmare a acestor procese, grafia limbii spaniole este cât mai apropiată de pronunție (cu excepția mutei h , b/v , g/j înainte de e/i și în unele regiuni ). c/z/s , y/ll ). Pe de altă parte, Academia Regală a Limbii Spaniole, spre deosebire de franceză, nu a împiedicat dezvoltarea de noi forme (în mare parte analitice) ale verbului și de noi variații lexicale și morfologice în limbă, ceea ce a făcut ca limba spaniolă să fie destul de flexibilă și diversificată. în ceea ce privește gramatica, vocabularul și sintaxa [13 ] . Un verb în spaniolă are 16 timpuri gramaticale, precum și numeroase parafraze .

Dialecte și variante lingvistice ale spaniolei

Limbi derivate

Alături de dialectele spaniole, există și o serie de limbi derivate din aceasta. Printre ei se numără creolii cu o structură gramaticală simplificată: chabacano ( Filipine ), papiamentu  - un fel de papiamento ( Aruba , Antile ) și palenquero ( Columbia ).

Limbi mixte și de contact cu o tulpină spaniolă și un puternic strat sau substrat străin :

spaniolă sau castiliană?

Atât în ​​Spania , cât și în America Latină , spaniola mai este numită și castiliană ( spaniola:  castellano ), după numele regiunii din care provine. Acest lucru îi subliniază diferența față de alte limbi ale Spaniei . Această diviziune este destul de populară în rândul populației țărilor din Conul de Sud și al vorbitorilor de catalană , galică , bască și alte limbi din Spania .

Mulți filologi cred că limba castiliană ar trebui să fie numită limba vorbită în Castilia în Evul Mediu. Cu toate acestea, alții nu sunt de acord cu ei - ei sugerează să nu se folosească numele „spaniolă”, deoarece indică faptul că această limbă este singura din Spania, că catalana, gallega, basca , aran , aragoneza și asturiana  nu sunt limbi spaniole.

Spaniolii se referă de obicei la limba lor ca spaniolă atunci când este menționată cu limbi străine și castiliană când este menționată cu alte limbi ale Spaniei. În restul lumii vorbitoare de spaniolă, sunt folosite ambele nume. „Spaniolă” este predominantă în Columbia , Panama , Nicaragua , El Salvador , Costa Rica , Guatemala , Honduras , Mexic , Statele Unite ale Americii , Republica Dominicană și Venezuela (adică, mai ales în America de Nord și Centrală ); „Castiliană” este predominantă în Cuba , Peru , Bolivia , Paraguay , Chile , Argentina și Uruguay .

Istorie

Are originea în regatul medieval Castilia , care includea teritoriul modern al provinciei Burgos și regiunile autonome La Rioja și Cantabria .

Istoria spaniolei literare moderne și numeroasele sale variante de limbă scrisă și vorbită reflectă dezvoltarea dialectului latin vernacular local din Iberia . În ordine cronologică, dezvoltarea limbii spaniole este următoarea:

Vocabular

Vocabularul limbii spaniole se bazează pe rădăcini latine , care se găsesc și în italiană , franceză și alte limbi romanice. Unele elemente și neoplasme latine pot fi găsite doar în spaniolă ( comer < comedere , miedo < metus [14] ). În general, spaniola este conservatoare în alegerea vocabularului, mai apropiată de latina clasică și are, de asemenea, multe paralele cu limbile romanice orientale, păstrând rădăcini care au dispărut din limbile romanice occidentale , dar au supraviețuit în latina balcanică și în Iberia (de exemplu, cuvinte mesa, hermoso ) [15] . Vocabularul a fost extras predominant din latina vernaculară , dar există multe dublete și împrumuturi din latina clasică ( hecho vs. facto ; llamar vs. clamar ; agua vs. acuático ; hembra vs. femenino ). În timpul răspândirii limbii în Spania, ea a fost oarecum influențată de limba bască fără legătură și de limba vizigoților .

La începutul Evului Mediu , când arabii s-au stabilit în partea de sud a Peninsulei Iberice , limba spaniolă veche încă neformată și multe dialecte au fost influențate de limba arabă , care a introdus cuvintele alcool, naranja, zanahoria, tarea, albañil, alcalde, alguacil, almoneda în spaniolă . Într-unul dintre monumentele literaturii spaniole  - Cantar de mío Cid  - numele personajului principal Cid provine dintr-un arab. سيد ‎ care înseamnă „stăpân” .

Mai târziu, după reconquista , vocabularul limbii spaniole a fost reînnoit semnificativ datorită împrumuturilor din limbile romanice vecine, în primul rând din franceză, și într-o măsură mai mică din catalană, italiană și portugheză. O serie de dialecte și dialecte latino-americane, în primul rând mexican, portorican, atât în ​​trecut, cât și în prezent, absorb un număr mare de indianisme ( ciocolată ) și anglicisme ( particear , hanguear , troque , băuturi , în ).

Ortografie

Scriere bazată pe alfabetul latin . W și K apar extrem de rar și exclusiv în împrumuturi . În plus, este folosită litera Ñ  - eñe.

Reguli de citire

Practic, cuvintele sunt citite în același mod în care sunt scrise. Acest lucru este facilitat de vocalismul special al limbii spaniole în cercul romantismului. Spaniola se caracterizează printr-o pronunție clară și stabilă a tuturor vocalelor. În ciuda faptului că reprezintă 47% din materialul fonic, numărul lor este limitat la cinci: A, E, I, O, U. Acesta este cel mai mic număr de vocale în comparație cu alte limbi romanice și una dintre cele mai puține din limbile lumii în general (cu excepția arabei). Simplitatea relativă a vocalelor spaniole constă în faptul că nu dezvăluie diferențe semnificative fonemic de longitudine-scuritate, deschidere-închidere și nu sunt supuse reducerii într-o poziție neaccentuată. În vorbirea vie a unor dialecte caraibiene , se notează nazalizarea alofonică a vocalelor înainte de n , m , dar se află și în afara normei literare. În același timp, în limba literară, consoanele se caracterizează prin prezența unui număr mare de alofone . Studiile vorbirii vii în dialecte și varietăți regionale dezvăluie o gamă și mai largă de variații alofonice ale consoanelor, unde acestea pot fi înghițite, asimilate, slăbite etc. Litera K din cuvintele străine poate fi uneori înlocuită cu C înainte de A , O, U. iar prin digraful qu înainte de I și E; W poate fi înlocuit, în funcție de pronunția originală, cu V (dacă sunetul original este [v] , wolframio → volframio) sau hu , gu sau gü (dacă originalul este [w] , whisky → güisqui).

Reguli de baza

Accent

Stresul este liber (diverse). În cuvintele care se termină în vocală sau consoane -n, -s, se încadrează pe penultima silabă: el té-ma, los rú-sos. În cele terminate în alte consoane - ultima silabă: el ac-tór. Semnul de accentuare de pe literă este indicat în cuvinte care nu respectă aceste reguli: la ó-pe-ra, el ca-pi-tán [16] .

Fonetică

Vocalele
Față Mediu Spate
Închis i u
Mediu e o
deschis A
Consoane
Labial dentare Alveolar Palatal Velar
nazal m n ɲ
exploziv pb td tʃ kg
crestat f θ s ʝ X
Tremurând r
o singură bătaie ɾ
Lateral l ʎ

Morfologie

Articolul

Articolul stă înaintea unui substantiv și indică genul, numărul, caracterul și caracterul nedeterminat al acestuia. Există multe cazuri de articol zero când nu este folosit [17] .

Articole hotărâte masculine: el , al, del; plural - los . Articolele al, del sunt forme topite ale articolului el cu prepozițiile corespunzătoare: al = a + el, del = de + el. Articole feminine: la ; plural - las [17] .

Articole indefinite masculine: un ; plural - unos . Articole feminine: una ; plural - unas [17] .

Articolul lo traduce adjectivele, participiile și adverbele în clasa de substantive care înseamnă concepte abstracte: útil - util, lo útil - util [17] .

Substantiv

Substantivele au semne de gen și număr. Un final tipic pentru substantivele masculine este -о , feminin - -а : el libro, la casa [18] .

Substantivele care se termină la singular cu o vocală neaccentuată se termină în -s la plural : el libro, los libros. Terminare în vocal sau consoană accentuată - desinență -es : mes, meses [18] .

Nume adjectiv

Adjectivele sunt de acord cu substantivele de gen (un edificio alto  - una casa alta ) și număr (el buen alumno - los buenos alumnos). Adjectivele cu terminațiile -e, -n, -l, -r, -z, -s, -a nu se schimbă de gen: un lápiz verde , una cinta verde [19] .

Gradele de comparare a adjectivelor

Ca în majoritatea limbilor, adjectivele spaniole au grade de comparație. Există grade pozitive , comparative și superlative .

Un grad pozitiv este un adjectiv folosit ca proprietate a unui obiect, fără comparație cu unul similar. Adică, de fapt, forma de dicționar: Esta casa es hermosa .

Gradul comparativ este utilizat atunci când se compară două obiecte care au aceleași proprietăți, în timp ce unul dintre ele are proprietăți mai mult sau mai puțin pronunțate. Gradul comparativ se formează în principal analitic folosind construcțiile más(menos) + adjectiv + que (mai mult (mai puțin) ... decât) sau tan + adjectiv + como (la fel ... ca). De exemplu: Moscú es más grande que San Petersburgo ; Fiodor Dostoievski este tan célebre ca León Tolstói .

Gradul superlativ indică cel mai înalt grad al ceva, în timp ce distinge între gradul superlativ al planului relativ și absolut .

Gradul superlativ al planului relativ arată superioritatea subiectului în comparație cu altele asemănătoare și, cu rare excepții, se formează analitic folosind construcția articol hotărât + adjectiv comparativ : Este libro es el más interesante de todos .

Gradul superlativ al planului absolut arată superioritatea subiectului fără nicio comparație; el poate fi format atât analitic, cât și sintetic. La formarea analitică, se folosește cel mai des construcția muy (și alte adverbe de cel mai înalt grad) + adjectiv în grad pozitiv : Es una novela muy absorbente . Când este format sintetic, afixul -ísimo se adaugă la baza adjectivului : Es un problema dificilísimo . Unele adjective au afixe ​​speciale pentru a forma superlative absolute: peor - pésimo, acre - acérrimo, simple - simplicísimo .

Adverb

Adverbul (adverbio) , ca parte a vorbirii, include toate cuvintele care înseamnă un semn al unei acțiuni sau al unei stări, un semn al unui semn calitativ sau circumstanțial, mai rar un semn semantic (un semn al unui obiect). După formă, toate adverbele pot fi împărțite în simple, derivate și compuse. Cele simple constau dintr-o tulpină adverb ( nunca, mucho, sólo ). Adverbele derivate sunt formate dintr-o tulpină și un sufix ( perfect ). Compușii constau din două sau mai multe cuvinte ( pasado mañana, de ningún modo, tal vez ). Cuvintele cu semne de adverb, dar formate din combinații de substantive cu prepoziții (de exemplu, de repente, de vez en quando, a pie, al fin etc.), se numesc expresii adverbiale. Prin sens, toate adverbele pot fi împărțite în: adverbe de timp ( ahora, hoy, ayer, mañana, antes, después, luego, nunca, siempre, temprano, tarde ), locuri ( aquí, allí, abajo, arriba, delante, detrás) , a la derecha, a la izquierda, lejos, cerca ), moduri de acțiune ( bien, mal, despacio, apenas, rápidamente ), afirmative ( sí, ciertamente, naturalmente, vale ), negative ( no, tampoco ) și cantitative ( mucho , poco, bastante ) adverbe.

La fel ca adjectivele, adverbele spaniole sunt flexate în trei grade de comparație. Gradul pozitiv este un adverb obișnuit în forma sa neschimbată (dicționar). Gradul comparativ se formează prin adăugarea adverbelor amplificatoare más și menos , care dau sens unei proprietăți mai mari sau mai mici a atributului adverbului. În construcțiile " más / menos + adverb + que " există un obiect cu care se compară adverbul modificat. În construcția „ tan + adverb + como ”, un astfel de obiect este considerat egal în proprietățile sale cu obiectul la care se referă adverbul. Un grup separat de adverbe care nu se supun acestei reguli din punct de vedere istoric au propriile lor forme. Printre acestea: bien - mejor, mal - peor, mucho - más, poco - menos . Superlativul se poate forma prin adăugarea adverbului muy la adverbul în grad pozitiv, sau a articolului neutru lo la forma comparativă. De asemenea, superlativele pot fi formate prin sufixare, de exemplu, prin adăugarea unui sufix de amplificare -ísimo .

Cifrele

Cantitativ ( un libro - o carte, una mesa - o masă; dos sillas - două scaune, tres manzanas - trei mere) [20] .

Numerele ordinale sunt de acord cu substantivul în gen (el primer vagón - prima mașină; la primera vez - prima dată) și număr (el segundo día - a doua zi, los segundos días - a doua zi) [20] .

Pronume

Pronume personale

Pronumele personale în spaniolă au următoarele forme:

yo  - eu, tú  - tu, él  - el, ella  - ea, usted  - tu, nosotros (-as)  - noi, vosotros (-as)  - tu, ellos (-as)  - ei, ustedes  - tu.

Usted este folosit pentru a se adresa politicos „tu” unei singure persoane, ustedes  la mai multe. Vosotros este folosit atunci când se referă la un grup de oameni, fiecare dintre care poate fi adresat cu „tu”, adică este, de fapt, pluralul lui tú . Pronumele nosotros , vosotros și ellos se schimbă și în funcție de gen.

Pronume negative

Există trei pronume negative în spaniolă: nada (nimic) , nadie (nimeni ) , ninguno (niciun). Primele două pronume sunt invariabile, ninguno este de acord ca gen și număr cu substantivul la care se referă sau pe care îl înlocuiește, schimbându-se ca articolul nehotărât: ningún amigo, ninguna casa, ningunos libros, ningunas chicas . Dacă unul dintre pronumele negative este plasat înaintea verbului, atunci particula negativă nu este omisă, deoarece în spaniolă doar un negativ poate apărea înaintea verbului. Nadie vive în esta casa. = En esta casa no vive nadie.  „Nimeni nu locuiește în această casă.”

Cuvinte de întrebare

În spaniolă, există cuvinte interogative care sunt împărțite în [21]

Verbul

Părți de vorbire de serviciu

Prepoziție

În spaniolă, spre deosebire de rusă , substantivele și adjectivele nu se schimbă după caz. Relațiile dintre cuvinte arată prepoziții . Terminația de caz a unui substantiv rus în spaniolă corespunde unei prepoziții care este plasată înaintea cuvântului dat. Există adesea un articol între prepoziție și cuvânt. De exemplu: en la piscina (în piscină) . Cele mai frecvent utilizate prepoziții în spaniolă: a (în) , bajo (sub) , con (c) , de (indică proprietatea asupra unui obiect sau a unei persoane atunci când răspunde la întrebarea cui?) , desde (de la) , en (în) , hasta (înainte) , para (pentru) , por (prin) , sin (fără) , sobre (pe, despre) , tras (pentru) [22] .

Unire

Conjuncțiile în spaniolă sunt împărțite în două mari grupuri: conjuncții coordonatoare (conjunciones coordinantes) și conjuncții subordonate (conjunciones subordinantes). Primele leagă cuvintele fără a stabili relații ierarhice între ele, în timp ce cele din urmă stabilesc o relație de dependență între cuvintele legate. Conjuncțiile coordonatoare includ: y (și) , care înaintea cuvintelor care încep cu i- , hi- are forma e (Enrique y Ana, madre e hijo); ni (nici) ; o (sau) , care înaintea cuvintelor care încep cu o- , ho- are forma u , de exemplu: Galicia o Cataluña (Galicia sau Catalonia), Madrid u Oviedo (Madrid sau Oviedo). Conjuncțiile subordonate se împart în: [23]

  • suplimentare (completivas) - que (ce) , si (dacă)
  • conditional (conditionales) - si (if) , como (since)
  • cauzal (cauzale) - porque (pentru că) , como (din moment ce)
  • concesiuni (concesivas) - aunque (deși) , si bien (deși)
  • temporar (temporales) - luego que (doar)
  • consecințe (consecutivas) - que (ce)
  • consecințe (ilativas) - luego (de aici) , conque (de aici)
  • comparativ (comparativas) - que (decât) , como (cum)

Sintaxă

Structura unei propoziții simple în spaniolă, ca și în multe alte limbi, se bazează pe ordinea directă a cuvintelor: subiect, predicat, obiect (de exemplu: El coche es moderno, care înseamnă: mașina este modernă). Și propozițiile negative se construiesc prin adăugarea particulei „nu” înaintea verbului (de exemplu: El país no es grande, care înseamnă: țara nu este mare) [24] . Pentru a construi propoziții interogative în spaniolă, se folosește inversarea, adică este necesar să se schimbe verbul și subiectul (de exemplu: propoziția declarativă Esto es ... (este ...); interogativa ¿Es esto ... ?) [24] . În același timp, ordinea liberă a cuvintelor este practicată pe scară largă în spaniolă (în special în spaniolă vorbită), de exemplu, pentru accent semantic, ușurință în pronunție etc.

Spaniolă în lume

În noiembrie 2004, la Rosario ( Argentina ), a avut loc cel de -al treilea Congres Internațional al Limbii Spaniole , organizat de Academia Regală Spaniolă a Limbii Spaniole , Instituto Cervantes și cuplul regal al Spaniei . Congresul la nivel de summit a fost deschis de regele Juan Carlos I al Spaniei și de președintele argentinian Néstor Carlos Kirchner . Majoritatea vorbitorilor au fost scriitori latino-americani celebri.

Problemele discutate de congres au vizat nu numai spaniola, ci și orice limbă de comunicare internațională și nu a fost vorba atât de schimbări lingvistice, cât de factori politici care îi influențează soarta.

În primul rând, după cum au remarcat vorbitorii, limba spaniolă este din ce în ce mai divizată la nivelul dialectelor . În al doilea rând, procesul de globalizare și dezvoltarea rapidă a progresului tehnologic simplifică limba, care este din ce în ce mai mult considerată de vorbitorii săi doar ca un mijloc de comunicare elementară, drept care este lipsită de profunzimea literară și de diversitatea artistică.

În Argentina, aleasă ca loc de discuție a acestor probleme, diferența dintre limba spaniolă și varianta clasică castiliană este deosebit de remarcată. În Argentina și Uruguay , masele vorbesc așa-numitul lunfardo , un dialect al condamnaților spanioli care au fost exilați în aceste părți în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. În plus, în secolul al XX-lea, un val de imigrație din Italia a cuprins țara (acum descendenții italienilor reprezintă jumătate din toți locuitorii țării), în urma căruia limba a fost îmbogățită cu o masă de împrumuturi italiene. , conceput morfologic în conformitate cu regulile limbii spaniole.

Potrivit experților, în prezent, oamenii unei națiuni hispanice sunt din ce în ce mai puțin capabili să înțeleagă vorbirea colocvială a unei alte națiuni hispanice. După cum a declarat regele Juan Carlos I, „Spaniola este o voce unică, dar polifonică. Este o singură voce formată din mai multe voci care au deviat în diferite grade de la configurația originală.”

Congresul a fost, de asemenea, locul unei dezbateri aprinse despre implicațiile globalizării pentru limba spaniolă. Majoritatea vorbitorilor au considerat că globalizarea și dezvoltarea internetului duc la o simplificare excesivă a limbii spaniole și la înfundarea acesteia cu anglicisme .

Note

  1. ↑ 1 2 El español: una lengua viva – Informe 2021, Instituto Cervantes, 2021 , < https://cvc.cervantes.es/lengua/espanol_lengua_viva/pdf/espanol_lengua_viva_2021.pdf > . Extras la 25 martie 2022. . 
  2. ↑ 1 2 3 Países de habla hispana: una lista sencilla y útil | Lingoda . Preluat la 25 martie 2022. Arhivat din original la 18 aprilie 2021.
  3. ↑ Cartea Roșie a Limbilor UNESCO
  4. ↑ Spaniolă // Marea Enciclopedie Rusă. Volumul 12. - M. , 2008. - S. 79.
  5. ↑ 12 limbi oficiale | Națiunile Unite . www.un.org . Data accesului: 19 noiembrie 2015. Arhivat din original pe 17 octombrie 2015.
  6. ↑ Spaniolă în lume Arhivată 6 februarie 2021. , Revista lingvistică , 18 noiembrie 2019.
  7. ↑ Eberhard, David M.; Simons, Gary F.; Fennig, Charles D. Rezumat după dimensiunea limbii . Etnolog . SIL International (2019). Preluat la 3 martie 2022. Arhivat din original la 6 august 2019.
  8. ↑ Salvador, Yolanda Mancebo. Hacia una historia de la puesta en escena de La vida es sueño // Calderón en Europa. - Vervuert Verlagsgesellschaft, 2002. - P. 91-100. - ISBN 978-3-96456-501-3 . - doi : 10.31819/9783964565013-007 .
  9. ↑ Devlin, Thomas Moore Care sunt cele mai folosite limbi pe internet? . +Revista Babbel (30 ianuarie 2019). Preluat la 13 iulie 2021. Arhivat din original la 6 decembrie 2021.
  10. ↑ Raport Ethnologue pentru codul de limbă: spa (downlink) . Consultat la 12 octombrie 2005. Arhivat din original pe 27 septembrie 2007. 
  11. ↑ El idioma español en el mundo Arhivat la 24 februarie 1998 la Wayback Machine
  12. ↑ Spaniola devine a doua limbă în Brazilia - MercoPress (link indisponibil) . Consultat la 14 octombrie 2005. Arhivat din original pe 27 martie 2006. 
  13. ↑ Copie arhivată (link nu este disponibil) . Consultat la 24 noiembrie 2014. Arhivat din original pe 29 noiembrie 2014. 
  14. ↑ miedo | Definiție | Diccionario de la lengua española | RAE - ASALE . Data accesului: 8 decembrie 2014. Arhivat din original pe 11 decembrie 2014.
  15. ↑ spaniolă . Enciclopedie în jurul lumii . Preluat la 7 martie 2012. Arhivat din original la 8 ianuarie 2013.
  16. ↑ Chernysheva et al., 2003 , p. 22-23.
  17. ↑ 1 2 3 4 Kanonich, 1991 , p. 15-20.
  18. ↑ 1 2 Kanonich, 1991 , p. 6-13.
  19. ↑ Kanonich, 1991 , p. 24-26.
  20. ↑ 1 2 Kanonich, 1991 , p. 29-32.
  21. ↑ Dicționarul limbii spaniole Arhivat la 1 noiembrie 2015 la Wayback Machine pe site-ul Academiei Regale a Limbii  Spaniole (spaniolă)
  22. ↑ Gintaras Kaminskas. Praktinė ispanų kalbos gramatika. - Vilnius: Rosma, 2005. - S. 19-20. — ISBN 9986004403 .
  23. ↑ Nueva gramatica básica de la lengua española / Real Academia Española. Asociación de Academias de la Lengua Española. - Madrid: Espasa, 2015. - S. 168-171. — ISBN 9788467034714 .
  24. ↑ 1 2 Sintaxa spaniolă . es-spb.com. Consultat la 16 decembrie 2012. Arhivat din original pe 16 decembrie 2012.

Literatură

  • Spaniol // Dicţionar enciclopedic lingvistic. - M. : Enciclopedia Sovietică, 1990.
  • Kanonich S.I. Manual de gramatică spaniolă. - Ed. a II-a. corect si suplimentare - M . : Şcoala superioară, 1991. - 191 p.
  • Chernysheva V.K., Levina E.Ya., Dzhanpoladyan G.G. Spaniolă pentru universități de arte liberale. - ed. al 2-lea, rev. si suplimentare - M . : Şcoala superioară, 2003. - 528 p.