Timp verde de Crăciun

Timp verde de Crăciun

„Semik”. Lubok . al XIX-lea.
Tip de creștin popular
In caz contrar Rusalia
De asemenea Duminica Sfinților Părinți
remarcat Slavii de Est și de Sud , popoarele ortodoxe ale Rusiei
data săptămâna premergătoare Treimii (dintre ruși); de la Semik la Ziua apei (dintre ucraineni și belaruși)
celebrare dansuri rotunde, festivități pentru tineret
Traditii vizitarea cimitirelor, mesele memoriale , așezarea și decorarea mesteacănilor , cumming
Asociat cu Treime
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Timpul verde de Crăciun [1]  ( Rusalnaya Nedelya [2] [3] ) este un complex de sărbători populare slave din perioada calendaristică de primăvară-vară, numit și de ziua principală - Semik . Printre slavi, în sens larg, Crăciunul Verde a unit perioada de la Înălțare (pe alocuri de la miezul zilei [4] ) până la sfârșitul rămas bun de la sirene dinaintea postului Petrovsky [5] [6] . Complexul festiv marchează sfârșitul primăverii și începutul verii [4] .

Pentru ruși, săptămâna premergătoare sărbătorii Treimii [7] este adesea numită Green Christmastide , pentru ucraineni este perioada de joi a săptămânii a șaptea după Paști până marți a celei de-a opta săptămâni după Paști [8] (în alte locuri conform la Treime [9] ). Sărbătoarea a fost larg răspândită printre slavii răsăriteni de pretutindeni [10] . A fost remarcat mai ales în rândul rușilor. Printre ucraineni și belaruși, riturile ciclului au capturat doar parțial Treimea, trecând la Săptămâna Rusal, luni din Postul Petrovski [11] .

Alte titluri

În general, vremea Crăciunului verde în literatura etnografică poate fi numită: ciclul festiv-ritual Trinity-Semitsky [12] , perioada Trinity-Semitsky [13] , complexul ritual Trinity-Semitsky [14] , perioada „Rusal” [ 15] . Deoarece apogeul sărbătorii cade de joi-vineri înainte de Treime până joi-vineri după Treime, atunci într-un sens mai restrâns complexul se numește săptămâna Trinity-Semitskaya [14] .

Săptămâna Semitskaya (înainte de Trinity)

Săptămâna: rusă Timpul verde de Crăciun [16] , Timpul de Crăciun al Trinității [17] , Săptămâna sirenelor [18] , Săptămâna Rusal [19] , Rusalia , Săptămâna mare [20] , Klechnaya [21] , Comemorarea sufletului, Cuci, Coroane curling [1] , Duminica Sfinţilor Părinte [22] ; Belarus Semukha, Sedmukha, Semka, Zelyanets, Crăciunul verde [23] ; Lustrui Zielone Świątki, Stado [24] ; ceh Kralový týždeň [25] .

joi: rusă Semik, Joia Mare [26] (Sib.), Joia Mare [27] (Sib.), Tyulpa [28] , Rusalchin Ziua Mare, Mavsky Ziua Mare (novg.), Treimea morților, Treimea Navskaya [2] ( sud- Rus., polonezi.), Ripey Azov .; Belarus Semukha .

Sâmbătă: rusă Sâmbăta Semitskaya, Sâmbăta spirituală [20] , Sâmbăta Părintelui, Paștele Morților, Părinții Trinity [21] , Sâmbăta Klechalnaya, Trezirea Sufletului, Ziua Spiritelor [29] (Kursk); Belarus Staўroўskiya, Summer, Traetskіya, Semushnye dzyady, Green Saturday, Klyanovy Saturday ; ucrainean Sâmbăta verde ; camp. bunici Mikolsky, arțar, sâmbătă mai, sâmbătă spirituală, sâmbătă spirituală [30] , sâmbătă mai [31] ; bulgară Sugrumatorii Rusalna [2] ; Sârb. Sâmbătă moartă [2] .

Săptămâna sirenei sau a Treimii (din Trinity)

Săptămâna: rusă Săptămâna Trinității, Timpul Trinității de Crăciun [32] , Timpul verde de Crăciun [33] , Săptămâna verde [34] , Îndepărtarea sirenelor, Yarilina, Gryanaya , Săptămâna Tuturor Sfinților , Săptămâna Sfintei Treimi [35] , Săptămâna Semichnaya [36] , Prost săptămâna [37] ; camp. Dăunătoare, Săptămâna strâmbă , Grenay (săptămâna), Săptămâna jocului, Marasal tyzhden, Wired (săptămâna), Rusal tyzhden, Săptămâna sfântă, Svyatka (săptămâna), Timpul Crăciunului, Sfântul tyzhden, Dry tyzhden, Săptămâna Trinității, Timpul Trinity Crăciunul, Trinity tyzhen , Săptămâna Trinității, Săptămâna Trinității, Săptămâna Trinității, Săptămâna Trinității [38] ; ucrainean Ziua sirenei, Sirena [39] ; Sârb. Săptămâna rusă [40] .

Luni: rusă Ziua Spiritelor , Ziua Spiritului, Trinitatea (Voronezh); Ziua numelui Pământului [41] (Vyat.), Pământul este o fată de naștere [42] (Tamb., Sib.); Îndepărtarea sirenelor (Ryazan); Sirena, Ivan da Marya ; ucrainean Ziua Bogodukhіv, Rosigry ; Belarus Brezzhyns ; camp. Duh, Ziua Scăldării, Duh Sfânt, Treime [38] ; Sârb. Alții dat Dukhova, Alții dat Trinity, Druga Trinity [40] .

Marți: rusă Vederea sirenelor, Înmormântarea sirenei, Expulzarea sirenei, Ziua apei, Ziua apei , Kostroma , Vederea primăverii, Ziua părinților [43] (Voronezh), Doliu [44] (Voronezh), Semik [45] (Voronezh ) ), sărbătoarea Yarilin [46] ; camp. Ziua Mare Kinsk, Burta, Ziua Mare a Calului, Sukhinden, Sukhindy, Sukhindy, Troechka, Troechnik [47] , Vialikadzen of the Dead [48] ; ucrainean Ziua spiritelor [42] ; Sârb. Treime se dă Treime, Treime Treime, Vodeni dimineața [40] .

Miercuri: rusă Gradoboy, Ziua cu grindină, Ziua cu grindină [49] , Buralomy [50] , Mediu uscat [51] ; Belarus Gradavaya Serada [48] , Gradaboy, Serada Rusal [52] .

joi: rusă Paștele Rusal, Ziua Kiselev [53] , Joia Murdară (Bryansk) [54] ; Belarus Dry Chatsver [48] , Naўski, Namski, Dry Chatsver, Naўskaya Trinity [55] ; ucrainean Mavsky, Nyavsky marea zi [56] .

Vineri: câmp. bețivul bunicului [54] .

Sâmbătă: Belarus Summer Dzyady [48] (Slutsk).

Simbolismul sărbătorii

Săptămâna Semitskaya are loc în a șaptea săptămână după Paște și a primit un nume atât de popular de la Semik. Săptămâna aceasta în vremuri era cunoscută sub numele de Rusalnaya. Micii ruși îl numesc verde, klechalnaya, iar ultimele trei zile verde de Crăciun. Lângă Starodub , ea se numește Grenoya, unde cântecele Semitsky sunt numite și Grenukha. Oamenii noștri numesc zilele săptămânii Semitsky nume speciale: marți: comemorare sufletească, joi: semik, sâmbătă: ziua klechny, nopțile Semitsky se numesc: vrăbie. Lituanienii și polonezii numesc săptămâna noastră Semitskaya Săptămâna verde, cehii și slovacii - Rusal, carpato-rușii  - Rusalie.

- Saharov I.P. , Poveștile poporului rus

Semik, la fel ca Trinity , era considerat sărbătoarea unei fete. Adolescentele erau acceptate în compania fetelor și puteau „mireasă în căsătorie”, să ghicească despre logodnica lor și să participe la adunările de toamnă-iarnă (vezi Cumul ). De asemenea, în natură, Mama - Pământul de brânză se pregătea pentru fructificare - secara și ovăzul au fost spicuți pe span:

- Costum de baie Semik, Semik, Trinity,
Preacurata Mamă,
ce ai venit?
- Pe-un bob de ovăz,
Pe-un spic de orzhan!

Ca și înainte de alte mari sărbători, înainte de Semik (Trinitatea) erau pomeniți morții: mai întâi cei ipotecați , apoi părinții .

În tradiția catolică, Ziua Verde de Crăciun s-a încheiat la Trinity cu ocoluri în jurul satului călare (cf. Cavalcada de Paște ), jocuri de „Kralya” și „Kralitsa” (vezi Rituri regale ) [2] .

Sirene

Rusalia este o sărbătoare în memoria morților printre vechii slavi [57] , zilele memoriale [58] ( zilele rusești ) sau ceremonia de pomenire în sine [59] .

Prima mențiune despre Rusalia este conținută în Cronica Laurențiană (sub 1068). Condamnă obiceiul păgân de a chema „diavolul” pentru a preveni seceta: „Diavolul măgulește cu trâmbițe și bufoni , harpe și sirene” [60] . În monumentele ulterioare, Rusalia sunt caracterizate ca „jocuri demonice” și „distracție cu dansul ”, cântece , îmbrăcarea în măști de animale etc. [61]

Se credea că pe Semik sau Trinity (în alte locuri din Înălțare ) sirenele ies din apă și rămân pe pământ [62] . Pe toată perioada, sirenele se află în imediata apropiere a unei persoane, astfel încât pot intra chiar în contact cu aceasta [63] . De la Semik, au fost în vigoare numeroase interdicții și obiceiuri, de exemplu, interzicerea lucrărilor mari era larg răspândită, era imposibil să mergeți singur în pădure, să conduceți vite acolo, să clătiți hainele și să coaseți. Unul dintre obiceiurile străvechi asociate cu această sărbătoare este interzicerea înotului în râu, în special la prânz și la miezul nopții. Exista credința că sirenele îi trag pe cei înecați la sine. În Săptămâna Sirenelor, ar trebui să potolească sirenele - atunci se putea conta pe ajutorul lor [64] .

În timpul Sirenelor, cântecele și festivitățile au durat până după miezul nopții. Biserica a fost extrem de negativă cu privire la astfel de sărbători: de exemplu, Catedrala Stoglavy din 1551 a condamnat aspru asemenea sărbători [65] .

Semik

Semik  este de obicei a șaptea joi sau a șaptea duminică după Paști , de unde și numele. În multe locuri, din acea zi, în sate au fost așezați mesteacăni („ Treime Tree ”), iar fetele „ kumilis ”. Semik deschide complexul ritual al festivalului Trinity-Semitsky. De-a lungul secolelor, riturile antice ale lui Semik au fost transferate treptat la Trinity. În unele locuri, acest proces a fost complet finalizat până în secolul al XIX-lea: Trinitatea ( Sâmbăta și Duminica Trinității) a absorbit toate ritualurile lui Semik [66] . În altele, acțiunile rituale au fost prevăzute în Semik și Trinity. În Belarus ( Belarus Semukha ) și în sudul Rusiei, Semik a fost sărbătorit duminică [67] , considerând că numele „Trinitate” este unul bisericesc târzie [68] [69] .

O trăsătură distinctivă a lui Semik a fost comemorarea morților „ipotecați” , adică a celor care nu au murit prin propria lor moarte („care nu a depășit vârsta lui”). Comemorarea avea loc de obicei în joia săptămânii Semitskaya, în unele locuri marți („ Comemorarea sufletului ” [70] ). Se credea că sufletele morților promis se întorc în lumea celor vii și continuă să existe pe pământ ca creaturi mitologice (vezi Sirena , Mavka ). Li s-a interzis să fie îngropați în biserică și au fost pomeniți separat. Potrivit credințelor populare, pământul nu îi acceptă pe cei care mor de o moarte rea, prin urmare ei rămân neliniștiți și îi pot enerva pe cei vii, sunt adesea în slujba spiritelor rele și uneori chiar posedă proprietăți demonice [71] . Era permisă comemorarea morților gajați doar pe Semik, așa că această zi a fost considerată o „bucurie” pentru sufletele lor.

Trinity Tree

Cântec-slăvire a mesteacănului Semitskaya

Mesteacăn alb, mesteacăn
creț
Ce ai venit?
Pe covor, pe aur,
Pe satin, pe catifea.
pe cine ai vizitat?
La tată, la mamă,
La clan, la trib,
La fetele roșii.
Vor să taie un mesteacăn
și să-l înece în râu.

Conform cărții „Poezie rituală” [72]

Arborele Trinității este unul dintre simbolurile principale ale ritualurilor Trinity-Semitsk. Alături de flori, coroane, ramuri, arborele Treimii este folosit pentru a împodobi o casă, o curte, o stradă, o biserică. Obiceiurile Trinității cu mesteacăn tăiat și decorat sunt larg răspândite în regiunile centrale ale Rusiei, în regiunea Volga și în Siberia. După ce au ales un mesteacăn tânăr potrivit în afara satului (în pădure, lângă un câmp de secară, lângă apă), fetele l-au decorat fiecare cu propria lor panglică, eșarfe, mărgele, flori sălbatice. Cu un mesteacăn tăiat ( spart ) și împodobit (numit în diferite locuri: kuma, frumusețe, grădină, semik, stâlp, tufiș etc.), tinerii s-au plimbat prin sat, a pus la loc jocuri, a condus dansuri rotunde și apoi i-a dus la râu și l-a aruncat în apă: „Vom tăia un mesteacăn, îl vom împodobi cu flori, îl vom aduce în sat, vom învârti într-un dans rotund cu cântece. S-au terminat dansurile rotunde - vom arunca mesteacănul în râu. În provincia Tobolsk, un mesteacăn îmbrăcat într-o rochie de femei a fost „dus în vizită”, adică adus în fiecare casă, tratat simbolic (vezi Riturile de ocolire ale slavilor ), iar seara, strâns într-o colibă, au „îngropat”, după care s-au dus să-l înece la râu [73] .

Ceremoniile cu un copac în creștere („curling” și „dezvoltarea” unui mesteacăn) este unul dintre episoadele centrale ale complexului Semitsko-Trinity printre ruși, cunoscut aproape peste tot. Aceste acțiuni au fost efectuate în două etape în momente diferite: de obicei, au mers să „încurce” un mesteacăn pe Semik și să „dezvolte” - pe Treime (în alte versiuni: în Ziua Trinității și Spiritelor ; în Treime și în Petrovsky . Farmecul ) [74] [75] . Pe Semik, fetele s-au dus în pădure să „încolească un mesteacăn ” [75] (cf. cântecul „ A fost un mesteacăn pe câmp ”).

Potrivit lui V. Ya. Propp , motivul pentru o astfel de atenție sporită acordată mesteacănului este că tânărul mesteacăn era considerat centrul energiei fertile magice. Această energie este importantă atât pentru câmpuri, care au nevoie vital de fertilitate, cât și pentru oameni și animale, care au nevoie de energia fertilității. Prin urmare, atât câmpurile, cât și oamenii au încercat să se atașeze de această energie dătătoare de viață a mesteacănului [75] [76] . În plus, mesteacănul în rolul său ritual poate fi comparat cu „ Maypole ” al popoarelor vest-europene. Potrivit lui D.K. Zelenin , ambele fenomene sunt înrădăcinate în idei totemice antice [77] .

În sudul Rusiei și al Ucrainei, arțarul a acționat adesea ca principalul arbore ritual, motiv pentru care zilele erau numite „ sâmbătă senin ” și „ luni senin ”. Klechalny  - de la numele frunzelor de arțar, care erau folosite pentru a decora case și curți [78] .

Cumbling

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați Cucul și Botezul Cucului

Cumlenie este un rit de inițiere în ciclul sărbătorilor de primăvară și vară a slavilor estici și sudici, precum și o formă de unire a tinerilor [79] . Pe teritoriul slavului de est, cumulul este cunoscut în majoritatea zonelor Rusiei europene (în special în centrul Rusiei și, într-o măsură mai mică, în nordul Rusiei), precum și în nord-estul Ucrainei și în estul Belarusului. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, fetele care au atins vârsta majoratului au fost cele care au făcut kumis; ei kumilis în perechi (foarte rar - patru); din când în când se amestecau cu toții, inclusiv punând pe rând câte o coroană [80] .

Din ramuri erau țesute coroane [81] [82] . În același timp, au cântat cântece, au dansat dansuri rotunde și au mâncat mâncarea pe care o aduceau cu ei sub mesteacăn (în același timp, trebuie să fi fost omletă ). Când încurcău coroanele, fetele kumili, adică au efectuat ceremonia kumleniya [83] : o cruce a fost atârnată pe ramuri de mesteacăn conectate sub formă de cerc, fetele s-au sărutat în perechi prin această coroană, au schimbat unele lucruri ( inele, eșarfe) și după aceea se numeau unul pe altul kuma ( sisterhood ). Etnografii explică acest obicei ca pe o relicvă a ritualurilor antice care au marcat pubertatea fetelor și acceptarea lor într-o grupă specială de sex și vârstă [84] .

Pummeling era de obicei episodul mijlociu al sărbătorii, care începea odată cu înființarea (selecție în pădure, aducere în casă, decorare, îmbrăcare) a arborelui Treime (mesteacăn, crengi de arțar etc.) făcea parte din „ cucul ”. rit de înmormântare ) și s-a încheiat cu o masă comună a fetelor (uneori cu băieții care s-au alăturat fetelor după cumul), și, de asemenea, foarte des - ghicitoare cu coroane de flori; în aceeași etapă, de regulă, a avut loc dezvoltarea unui mesteacăn, sau mai degrabă a unei coroane încovoiate pe acesta, iar clivajul propriu-zis a avut loc (vezi Trinity ) [85] .

Coroanele spuneau averi. Dacă coroana nu s-a estompat mult timp, atunci dragostea fericită o aștepta pe fată. Și dacă s-a ofilit repede, înseamnă că dragostea va fi scurtă [86] .

Săptămâna Sirenelor

Vama

Rusal, sau săptămâna Trinității (începând cu Trinitatea) printre slavii din sud și est este nucleul întregului ciclu Trinity-Kupala-Petrine. Ea completează o perioadă foarte lungă asociată în mitologia ciclului de primăvară cu șederea pe pământ, printre vii, sufletele strămoșilor. În Sâmbăta Duhovnicească se sărbătorește o comemorare a morților, comună tuturor slavilor ortodocși, simbolizând plecarea sufletelor către locurile lor de refugiu veșnic [87] . Era considerat timpul șederii pe pământ a sirenelor care au ieșit din apă după Înălțare . În Săptămâna Sirenelor, se făceau de obicei ritualuri legate de rămas-bun primăverii: „Scoaterea mesteacănului Trinity ”, „Desfacerea sirenei”, „Înmormântarea lui Kostroma”, „ Conducerea unui cal ”, „Vederea primăverii”.

În calendarul slavilor din Balcani și de Est (în special în regiunea ucraineană-belarusă), vine vremea morților „ipotecare” sau „necurați” (în principal fete și copii mici morți), care apar pe pământ din „lumea cealaltă” pentru o scurtă perioadă de Săptămâna Sirenelor [88] . Acesta este ceea ce motivează pe plan intern crononimul „Ziua Mare Rusalchin”, adică perioada învierii temporare a sirenelor (cf. o altă denumire pentru Joia sirenelor – Trinitatea Nava, care are și semantică comemorativă) [87] . În Polissya întreaga săptămână a fost dedicată celor înecați [89] .

La sfârșitul Săptămânii Sirenelor, sirenele părăsesc pământul și se întorc în „lumea cealaltă”, care este sărbătorită în unele locuri prin ritul „descăpătării (înlăturării, expulzării) sirenei”. În alte locuri, sirenele „se întorc” în „lumea cealaltă” la Agrafena Kupalnitsa sau Fevroniya Mermaid [87] [90] .

În Polesie ( regiunea Brest ), joia era numită „secătă”. În această zi au fost interzise unele lucrări gospodărești, legate în primul rând de pământ (săpat, arat, semănat), plantarea și plivitul culturilor de grădină și spălatul [91] . Ucrainenii numeau joi în săptămâna Rusal (verde), când sirenele își sărbătoresc Paștele, Mavskaya sau Paștele Nava ( ucraineană Mavsky, Nyavsky marea zi ) [56] .

Tur cu mașina

În Podlasia poloneză , de Crăciunul Verde, băieții au condus prin sat un bou , atârnat cu ham special pregătit din scoarță de arin și o păpușă înfățișând un bărbat. Boul, speriat de o astfel de coafură, a alergat și a sărit până l-a aruncat. Este probabil ca furia animalului, care este considerat un simbol al forței și puterii masculine, a fost scopul principal al acestui ritual [92] . În Mazovia , taurul este personajul central al riturilor Trinității . L-au acoperit cu o plasă veche și l-au îmbrăcat cu flori și ramuri, au atârnat o coroană de mesteacăn de coarne și au gonit-o înaintea turmei sau au plantat un „cavaler” umplut din scoarță de arin pe taur și apoi l-au aruncat la pământul, numind această ceremonie „nunta boilor” ( poloneză wolowe wesele ). În Kuyavia , un taur, acoperit cu o pătură, cu flori pe coarne, a participat la o procesiune solemnă, însoțit de o duzină de ciobani, o duzină de fete cu flori și muzicieni, care au fost întâmpinați de tot satul [93] .

În Slovacia, dressing-ul Turonem a fost cel mai popular. Turon a fost portretizat de doi bărbați stând unul în spatele celuilalt. În același timp, spatele, aplecat ușor, își ținea mâinile pe umerii din față, care ținea în mâini un băț, la capătul superior căruia era atașat capul lui Turon cu o falcă inferioară mobilă. Capul a fost făcut în același mod ca și polonezii. La gură era cusută o limbă din materie tare sau piele. Ochii erau făcuți din bucăți rotunde de tablă strălucitoare. Clopotele erau, de asemenea, atârnate de coarne lungi. Ambii actori au fost acoperiți cu o placă de pânză de pânză sau alt material, astfel încât împreună cu capul să fie un întreg. În unele locuri, Turon a fost portretizat de o singură persoană, la fel ca în versiunea poloneză [94] .

„Turon” printre slovaci este un simbol al forței și fertilității. În cinstea sa, Treimea se numește „turica” ​​în slovacă ( slovacă. Turíce ). Ocolurile cu Turonianul se făceau inițial doar în sărbătorile Treimii [94] .

Îndepărtând sirenele și Yarila

Ceremonia a fost o procesiune prin sat sau o ieșire în afara satului a unui grup de participanți care însoțesc o mumeră, numită sirenă.

În unele locuri, sirenele au fost escortate în Klechalnaya sâmbătă (Tul.), în Ziua Spiritelor (Astrakhan.), marți la Săptămâna Sirenelor (Ryazan.), în ziua conspirației către Petrov Post (Saratov., Ryazan.). În estul Polisiei, ritualul este programat să coincidă cu prima zi de luni a Postului lui Petru [95] .

În Murom pe Semik, femeile au cântat un cântec special despre Kostroma și i-au aranjat „înmormântarea” [96] , iar la Tver au îngropat -o pe Yarila . În Ryazan , luni după Săptămâna Verde s-a numit Vezi sirenele . În Bryansk Desene, ritualul dezlănțuirii unei sirene are loc de la Trinity la Semik (joi în săptămâna Trinity) sau de-a lungul Petrovsky zagovina [97] .

Ritualurile cu o sperietoare și elementele evident erotice ale ritualurilor Semitsky în general sunt chemate pentru a evoca fertilitatea pământului. În această perioadă, acest lucru este deosebit de important, deoarece pentru fermier sfârșitul primăverii și începutul verii este un moment critic și decisiv: însămânțarea s-a încheiat deja, iar creșterea cerealelor depinde în întregime de forțele roditoare ale pământului. Ritualurile cu o sperietoare, după cum arată cercetătorii, sunt o manifestare a cultului unui zeu muribund și care reînvie , care nu s-a format pe deplin printre slavi , asociat cu fertilitatea, natura și schimbările ei sezoniere [98] .

Driving the Mermaid Horse

La mijlocul secolului al XIX-lea, în satul Ulyanovka , districtul Lukoyanovsky , provincia Nijni Novgorod, tinerii sărbătoreau „desfacerea sirenei”, care era și înțeleasă ca desfacerea primăverii. Participanții se adună în piața din centrul satului „aici îmbracă pe cineva în cal, le atârnă un clopoțel sub gât, pun un băiat călare și doi bărbați conduși de căpăstru în câmp, iar în spatele întregului dans rotund. cu cântece de rămas-bun zgomotoase se îndepărtează și, veniți pe câmp, strică calul îmbrăcat cu diferite jocuri” [99] .

Un rit similar de „conducerea unei sirene” a existat în sat. Oskino , districtul Khokholsky , regiunea Voronezh. „Au dus o sirenă” la conspirația Rusalskoye. Doi bărbați îmbrăcați în cal-sirenă, și-au pus o scară pe umeri și i-au acoperit cu pânză deasupra, au făcut o coadă de cânepă. Cel din față ținea o furcă pe care era prins un cap de cal, cu coarne (urechi) și cu barbă de cânepă. Conducătorii firelor sunt specialiști – „sirenele”, care au făcut calul. Unul dintre ei era un „lider” într-o mască de lut. Sirena era condusă de un „țigan” deghizat cu un bici. Uneori, doi sau trei conduceau: unul condus de căpăstru, celălalt mergea cu biciul, al treilea - „țigani”. Uneori o femeie „țigancă” mergea cu ei, spunea tuturor averi și cerea o recompensă pentru ghicitoare. „Sirena” a dansat, a alergat după oameni, a bătut capul. Procesiunea a făcut înconjurul întregului sat. Apropiindu-se de casă, „Sirena” a bătut cu coarnele porțile, s-a întins și nu a plecat până nu i s-a făcut cadou: un ou, o bucată de carne, dulciuri. Cea care nu dă un cadou, sirena a amenințat că va goge. Femeile și copiii obișnuiau să spună: „Sirenă, sirenă, mi-e frică de tine, mă deranjezi”. Cadourile au fost adunate de 3-4 femei cu găleți. Mumerele au dansat în jurul sirenei și au dansat. Îmbrăcați-vă cât mai amuzant puteți. Femeile purtau ponei , pulovere strălucitoare , eșarfe colorate , pantofi de puf, și-au uns sprâncenele cu funingine, și-au vopsit obrajii cu sfeclă. Procesiunea a fost însoțită de femei care au cântat melodia „În Cherish the Cold”. Uneori, două sirene se întâlneau pe drum. Au început să se lupte între ei. Sirena ar putea cădea, apoi au aruncat -o , turnând apă din ibric. În timpul „conducerii sirenei”, s-au jucat scene amuzante, calul sirenă a dansat, s-a repezit spre oameni, parcă i-ar fi zdrobit etc., dar totul s-a încheiat cu moartea ei: calul sirenă a căzut pe o parte și și-a ridicat picioarele. sus, iar oamenii l-au distrus, au destrămat totul în diferite direcții, au spart masca de lut, cadrul de lemn al calului, furca pe care era ținut capul și căpăstrul au fost scoși și depozitați până anul viitor. După ce tot satul s-a dus în jur și a adunat cadouri, sirenele au intrat într-o casă și au gătit cina. Toți participanții au luat masa, au cântat cântece, s-au distrat, au dansat [100] [101] .

Înmormântarea lui Kostroma

În secolul al XIX-lea, în cartierul Murom, înmormântarea lui Kostroma era sărbătorită de băieți și fete. După ce s-au adunat, au făcut o efigie de paie a lui Kostroma, l-au îmbrăcat într-o rochie sau pur și simplu l-au legat cu frânghii. Apoi Kostroma a fost dus cu cântece pe malul unui lac sau al unui râu. Aici întreaga companie a fost divizată. Unii păzeau efigia: stăteau în cerc, se închinau lui Kostroma și „făceau diverse gesturi în fața ei”. Alții l-au atacat pe primul și au încercat să-l fure pe Kostroma. A urmat o luptă. În cele din urmă, au reușit să prindă sperietoarea. O rochie, frânghii i s-au rupt, un animal de pluș s-a rupt, paie călcate în picioare și aruncate în apă în hohote de râs. Prima parte „a plâns”, „a scos un urlet jalnic”, „a plâns moartea” lui Kostroma. După aceea, ambele petreceri, împreună cu cântece și dansuri vesele, s-au întors în sat [102] .

În satul Gubarovka, districtul Serdobsky, provincia Saratov, ceremonia a avut loc la conspirația Rusalskoye înainte de postul lui Petru . La începutul secolului al XX-lea, la ceremonie participau în principal femei în vârstă. „Ei iau un snop de secară, se atașează de mâini, îl îmbracă ca pe o femeie, îl pun pe targă, țipă și poartă o sirenă împăiată într-un câmp de secară, unde o lasă la hotar. În timpul procesiunii cu o sirenă împăiată, cântecul este cântat de mai multe ori:

Tu ești lumina mea Kostroma, Împărăteasa Kostromushka era Nu Kostromushka, bârfa mea! Nu m-ai părăsit când a fost nevoie, La nevoie, la bătrânețe” [103] [104] .

Rusalia slavă de sud sau Kalushars

Conform credințelor bulgare, în acest moment vine vremea scufundărilor și a sirenelor . Ei coboară în această lume în ziua Înălțării Domnului și aspectul lor prevestește o recoltă bogată. În același timp, Samodiva și sirenele se pot răzbuna crunt pe cei care le înfurie. Se credea că, dacă o persoană ajunge la un izvor în care sirenele se spală, își întrerupe masa sau interferează cu dansul lor într-o poiană, atunci sirenele vor trimite asupra lui o boală gravă, din care o persoană leșină, slăbește brusc și uneori moare.

O astfel de persoană care s-a îmbolnăvit de „boala sirenelor” ar putea fi vindecată doar de un grup special de oameni - rusali sau kalushars . Ei au călătorit prin sate, executând dansuri rituale pentru sănătate și fertilitate, precum mummerele și lazarok , și aveau puterea de a alunga spiritele rele care se instalau în case și oameni. Riturile de vindecare erau îndeplinite de un grup de sirene masculine de 7, 9 sau 11 (cel mai adesea șapte) persoane, conduse de vatafin . Vatafin a efectuat o selecție atentă a participanților la ceremonie: trebuiau să fie sănătoși și rezistenți, să poată dansa bine, să păstreze un secret, să fie amabili și cinstiți. Înainte de inițiere, candidații din Rusalia au fost instruiți, apoi au ținut un post pentru o anumită perioadă, au depus jurământ, iar abia după aceea au fost supuși unei ceremonii speciale de inițiere, care le-a dat dreptul de a efectua ceremonia. De obicei, aceste abilități erau transmise de la tată la fiu și erau păstrate în strict secret.

Spune și prevestiri

Vezi și

Note

  1. ↑ 1 2 Dal, 1880-1882 , Semik.
  2. ↑ 1 2 3 4 5 Vinogradova, 2001 , p. 541.
  3. ↑ Cronica de la Kiev din a doua jumătate a secolului XII
  4. ↑ 1 2 Agapkina, 2012 , p. 320.
  5. ↑ Nekrylova, 2007 , p. 701.
  6. ↑ BDT, 2016 , p. 424.
  7. ↑ Propp, 1995 , p. 69.
  8. ↑ Voropay, 1958 , p. 94.
  9. ↑ Saharov, 1885 , p. 192.
  10. ↑ Mosolov, 2017 , p. 47.
  11. ↑ Vinogradova, 1995 , p. 375.
  12. ↑ Madlevskaya, 2005 , p. 756.
  13. ↑ Dynin, 1999 , p. 59.
  14. ↑ 1 2 Demina, 2016 , p. 85-88.
  15. ↑ Vinogradova (Sirena), 2009 , p. 499.
  16. ↑ Belova, 1999 , - uneori denumirile „Crăciunul verde” și „Săptămâna verde” se refereau la următoarea săptămână Rusal (Trinity) .
  17. ↑ Solodovnikova, 2008 , p. 22.
  18. ↑ La slavii răsăriteni, săptămâna Rusal era numită fie Semitskaya (a șaptea după Paști), precedând ziua Treimii, fie mai des săptămâna Trinității (a opta după Paști). Sărbătorile fixe s-au dovedit a fi legate de Săptămâna Rusal - Ziua Ivan Kupala, Ziua Petrov și altele. (Zelenin I. Eseuri..., vol. 1, p. 222-237).
  19. ↑ Cronica de la Kiev din a doua jumătate a secolului al XII-lea numește „Săptămâna Sirenelor” a șaptea săptămână după Paști , încheindu-se cu sărbătorile Treimii și Zilei Spirituale.
  20. ↑ 1 2 Agapkina, 2002 , p. 267.
  21. ↑ 1 2 Remizov A. M. Posolon . Preluat la 28 aprilie 2020. Arhivat din original la 30 iunie 2018.
  22. ↑ Săptămâna Sfinților Părinți (a VII-a după Paști) . Consultat la 7 septembrie 2014. Arhivat din original la 29 aprilie 2013.
  23. ↑ Sanko, 2004 , p. 464.
  24. ↑ Szyjewski, 2003 , p. 145, 263.
  25. ↑ Valentsova, Plotnikova, 1999 , p. 609.
  26. ↑ Fursova, 2003 , p. 5, 6.
  27. ↑ Fursova, 2003 , p. treizeci.
  28. ↑ Dahl, 1880-1882 , Tulpa.
  29. ↑ Fursova, 2003 , p. 31.
  30. ↑ Vinogradova, Levkievskaya, 2010 , p. 635.
  31. ↑ Tolstaya, 2005 , p. optsprezece.
  32. ↑ Sumtsov, 1890-1907 .
  33. ↑ Zabylin, 1880 , p. 3.
  34. ↑ Dahl, 1880-1882 .
  35. ↑ Săptămâna Sfintei Treimi . Preluat la 19 iulie 2019. Arhivat din original la 31 iulie 2019.
  36. ↑ Tradiția de a face o păpușă de cuc rituală în satul Timonovo, districtul Valuysky, regiunea Belgorod Arhivată din 19 iulie 2019 pe Wayback Machine (culture.ru)
  37. ↑ Chernykh, 2003 , p. 33.
  38. ↑ 1 2 Tolstaya, 2005 , p. 301.
  39. ↑ Sapiga, 1993 .
  40. ↑ 1 2 3 Nedekovi, 1990 .
  41. ↑ Maksimov, 1903 , p. 266.
  42. ↑ 1 2 Fursova, 2003 .
  43. ↑ Pukhova, Hristova, 2005 , p. 114.
  44. ↑ Pukhova, Hristova, 2005 , p. 106.
  45. ↑ Pukhova, Hristova, 2005 , p. 110.
  46. ↑ Zabylin, 1880 .
  47. ↑ Tolstaya, 2005 , p. 125, 301.
  48. ↑ 1 2 3 4 Vasilevici, 1992 .
  49. ↑ Agapkina, 2012 , p. 324.
  50. ↑ Zelenin, 1994 , p. 194.
  51. ↑ Zelenin, 1994 , p. 244.
  52. ↑ Lozka, 2002 , p. 123.
  53. ↑ Usacheva, 2004 , p. 492.
  54. ↑ 1 2 Vinogradova, Levkievskaya, 2012 , p. 780.
  55. ↑ Lozka, 2002 , p. 124.
  56. ↑ 1 2 Mavsky (Nyavsky) Great Day Arhival copie din 14 septembrie 2020 la Wayback Machine // Ukrainian Small Encyclopedia: U 8 vol. - Vol. 4. Book. 7: Le Me - Buenos Aires, 1950. - S. 882
  57. ↑ Uşakov, 1935-1940 , p. 703.
  58. ↑ Agapkina, 2009 , p. 501.
  59. ↑ Sumtsov, 1890-1907 , p. 295.
  60. ↑ Sukhomlinov, 1908 , p. 88.
  61. ↑ Gordienko, 1984 , p. 99.
  62. ↑ Propp, 1995 , p. 89-90.
  63. ↑ Baranova și colab., 2001 , p. 492.
  64. ↑ Agapkina, 2009 , p. 612.
  65. ↑ Stoglav . Preluat la 11 iunie 2011. Arhivat din original la 20 decembrie 2012.
  66. ↑ Kolesnikova, 2005 , p. 55.
  67. ↑ Titovets et al., 2013 , p. 203.
  68. ↑ Kasitskaya P. G. Sărbătorirea zilei Sfintei Treimi în Rusia // Rusia, Vest și Est: un dialog al culturilor: materiale ale Primei Conferințe Științifice și Practice Internaționale pentru Tineret, 28–29 aprilie 2014 - Tomsk, 2014. - P. 308–310
  69. ↑ Novikova A. M. Poezia populară rusă: Proc. indemnizatie pentru ped. in-t pe spec. Nr. 2101 „Rus. lang. sau T." - M .: Mai sus. Scoala, 1986 - 440 p. - p. 60
  70. ↑ Aleksandrov și colab., 1999 , p. 637.
  71. ↑ Tolstaya, 1999 , p. 233.
  72. ↑ Zhekulina, Rozov, 1989 , p. 253. Nr 391.
  73. ↑ Vinogradova, 1999 , p. 81–82.
  74. ↑ Vinogradova, 1999 , p. 82.
  75. ↑ 1 2 3 Trinity (Semitskaya) mesteacăn Copie de arhivă din 19 iulie 2011 la Wayback Machine // SEM
  76. ↑ Pentru mai multe despre aceasta, vezi: V. Ya .
  77. ↑ Zelenin, 1933 , p. 624–625.
  78. ↑ Terescenko, 1848 , p. 146.
  79. ↑ Agapkina, 2004 , p. 42, 45.
  80. ↑ Agapkina, 2002 , p. 482.
  81. ↑ Trinity Wreath Arhivat 5 iunie 2017 la Wayback Machine // REM
  82. ↑ Maksimov, 1903 .
  83. ↑ Cumulation (sistership) Arhivat 24 iulie 2011 la Wayback Machine // REM
  84. ↑ Shangina, Nekrylova, 2015 .
  85. ↑ Agapkina, 2004 , p. 42.
  86. ↑ Sfânta Treime. Ritualuri și cântece ale Trinității din regiunea Belgorod. Expedition Notebook, Numărul 20 Copie de arhivă din 12 iulie 2018 la Wayback Machine - Belgorod: BSCNT, 2005 - P. 3
  87. ↑ 1 2 3 Agapkina, 2002 , p. 348.
  88. ↑ Agapkina, 2002 , p. 351–352.
  89. ↑ Agapkina, 2012 , p. 323.
  90. ↑ T. G. Leonova (red. responsabilă) și alții.Cultura populară a Siberiei:  // Materialele VII științifice și practice. seminar al regiunii siberiei. centru universitar de folclor. - Editura statului Omsk. ped. un-ta, 1998. - ISBN 5-8268-0269-3 .
  91. ↑ Agapkina, 2002 , p. 323.
  92. ↑ Studii slave. Colecție pentru aniversarea lui S. M. Tolstoi - M .: Indrik, 1999 - S. 123
  93. ↑ Tolstoi, 1995 , p. 273.
  94. ↑ 1 2 Bogatyrev, 1971 , p. 35.
  95. ↑ Starodubets S. N., Belugina O. V. [Caracteristici ale funcționării ritului „desfacerea sirenei” pe teritoriul graniței Bryansk-Gomel] // Bulletin of Slavic Cultures, 2016, v. 42
  96. ↑ Zimina .
  97. ↑ Ritul dezlănțuirii unei sirene din copia de arhivă Bryansk Podesene din 19 iulie 2019 pe Wayback Machine (culture.ru)
  98. ↑ Propp, 1995 .
  99. ↑ Nekrylova, 2007 , p. 713.
  100. ↑ Hristova, Revneva, 2005 , p. 7-21.
  101. ↑ Puhova, 2005 , p. 22-29.
  102. ↑ Saharov, 1885 , p. 208.
  103. ↑ Sokolov, 1908 , p. 24.
  104. ↑ Propp, 1995 , p. 91.
  105. ↑ Tolstoi, 1986 , p. 99.
  106. ↑ Corinthian, 1901 , p. 303.
  107. ↑ 1 2 3 Corintian, 1901 , p. 306.
  108. ↑ Dahl, 1879 , p. 496.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
 Sărbătorile populare ale slavilor