Florinienii

Florinieni ( lat.  floriniani ) - eretici din secolele II - începutul V , descriși de Filastru în cartea „Liber de Haeresibus” și Augustin în cartea „De Haeresibus ad Quodvultdeum Liber Unus”; pentru primul autor este 57 de erezie, pentru al doilea autor este de 66 de erezie. Această erezie a fost creată la Roma. Întemeietorul acestei erezii este fostul preot Florin ( altul grecesc Φλωρῖνοςlat.  Florinus ), el a fost sprijinit de Vlast, care credea asemănător ( altul grecesc Βλάστοςlat.  Blastus ), Eusebiu de Cezareea scrie despre ei în Istoria Bisericii. . Eusebiu relatează că Irineu de Lyon a scris două epistole „Către autoritate despre despărțire”, „Florin despre unitatea de comandă sau că Dumnezeu nu a creat răul”, precum și eseul „Despre cei opt”, în care Irineu a încercat să explica greșeala lor. Irineu de Lyon, chiar și când era băiat, l-a văzut pe Florin în Asia de Jos cu Policarp (pe atunci Florin strălucea la curte și încerca să se distingă). O caracteristică a doctrinei religioase a florinilor a fost învățătura că Dumnezeu este creatorul răului. Florinienii au fundamentat această doctrină cu cuvintele Sfintei Scripturi : „Și a văzut Dumnezeu tot ce făcuse, și iată că era foarte bine” ( Geneza  1:31 ); aceste cuvinte au fost rostite în ultima, a șasea zi a creării lumii . Din această frază, florinienii au ajuns la concluzia că, dacă totul în lume a fost creat de Dumnezeu, atunci răul a fost creat și de el. Răul servește spre binele oamenilor conform crezului florinian. Filastru îi compară pe florinieni cu animalele mute care nu înțeleg Sfânta Scriptură. Teodoret de Cirus în eseul său „Fabulele ereticilor sau istoria ereziilor expuse în cinci cărți” din prima carte consacră capitolul 23 lui Florin și Vlast, în care scrie că acești oameni și-au creat propria comunitate religioasă datorită Învățăturile lui Velentin [1] Despre numărul acestor eretici Filastrie, Augustin și Teodoret nu relatează nimic. Isidor de Sevilla în al optulea volum al cărții „ Etimologii ” scrie despre această erezie sub numărul 50.

Note

  1. PG 83 col. 372 . Preluat la 6 martie 2016. Arhivat din original la 22 decembrie 2015.

Link -uri