Limba romanșă

limba romanșă
nume de sine Rumantsch
Țări Elveţia
Regiuni Graubünden
statutul oficial  Elveţia
Numărul total de difuzoare 50.000—70.000
stare există pericol de dispariție [1]
Clasificare
Categorie Limbile Eurasiei

familie indo-europeană

grup roman subgrupul romanș
Scris latin
Codurile de limbă
GOST 7,75–97 ret 560
ISO 639-1 rm
ISO 639-2 roh
ISO 639-3 roh
WALS rmc
Atlasul limbilor lumii în pericol 406
Etnolog roh
Linguasferă 51-AAA-k
ELCat 3262
IETF rm
Glottolog roma1326
Wikipedia în această limbă

Limba romanșă (tot și romanșă [2] [3] , elvețian romanș, Graubünden, Graubünder, Curval; autonume: romanș , Rumonsh  - rumaunas , romansch , roumonsch  - forme engadine; rumantsch , rumauntsch , romontsch  - forme Selva; romanș Grizhun  - rumantsch grischun  - denumirea normei scrise) - limba subgrupului romanesc al limbilor romanice ; una dintre limbile naționale ale Elveției , dar, spre deosebire de celelalte trei limbi naționale ( italiană , germană și franceză ), care sunt limbi oficiale federale , romanșa este oficială doar pentru comunicarea cu vorbitorii nativi [4] .

Este deținut de aproximativ 39 de mii de oameni. Romanșa este vorbită în prezent de romanșa în cantonul elvețian Graubünden .

Potrivit oamenilor de știință, există 5 dialecte ale limbii romanșă.

Cotidianul în limba romană „ La Quotidiana ” este publicat în Elveția.

Linguogeografie

Dialecte

În limba romanșă, există dialecte surselvian, sutselvian, surmiran, engadinei superioare, engadinei inferioare și munster.

Există două variante principale ale clasificării lor [5] :

    • occidental (surselvian);
    • central (Sutselva și Surmiran);
    • Est (Engadina Superioară, Engadina Inferioară și Munster).
    • Selva (Surselva, Sutselva si Surmiran);
    • Engadina (Engadina de Sus, Engadina de Jos și Munster).

Istorie

Rezia a fost cucerită de romani în anul 15 î.Hr. e., după care a început procesul de romanizare a acestui teritoriu [6] .

În secolul al V-lea, legiunile romane părăsesc Raetia, după care bavarezii și alemanii pătrund acolo [7] .

Scriere și ortografie

Romanșa este scrisă folosind alfabetul latin ; ortografia poate diferi în funcție de dialect.

majusculă
A B C D E F G H eu J L M N O P Q R S T U V X Z
Litera mica
A b c d e f g h i j l m n o p q r s t u v X z
Nume
A fi tse de e ef ghe Ha i iotă / plămân el ei ro o pe ku er es te u ve iks tset

O caracteristică a ortografia romană este digraful tg , al cărui sunet exact depinde de dialect: tge „cum”, rintg , stgella . Denotă africata palatina sau alveo-palatina fără voce [ tɕ ], [ tç ], [ cç ] sau [ c ]. Ortografia tg , după reguli complicate, este distribuită în continuare cu ortografia ch , care este folosită de obicei înaintea vocalelor non-frontale : chantun , chasa , chombra .

Consoane

Sunete consoane ale limbii romanșă în ortografia și transcrierea IPA
Ortografie ÎN CAZUL ÎN CARE UN Note
⟨b⟩ [b]
⟨c⟩ [k] Înainte de ⟨a⟩, ⟨o⟩, ⟨u⟩ și consoane
[ts] Înainte de ⟨e⟩ și ⟨i⟩
⟨ch⟩ [tɕ] În dialectele Engadinei Superioare și Inferioare
[k] În dialectele Selva
⟨d⟩ [d]
⟨f⟩ [f]
⟨g⟩ [ɡ] Înainte de ⟨a⟩, ⟨o⟩, ⟨u⟩ și consoane vocale
[dʑ] Înainte de ⟨e⟩, ⟨ö⟩, ⟨i⟩ și ⟨ü⟩; litera ⟨i⟩ nu se pronunță dacă este urmată de altă vocală; apare la sfârșitul unui cuvânt în dialectele Engadinei înalte și joase (de obicei uluit )
⟨gh⟩ [ɡ] Chiar înainte de ⟨e⟩ și ⟨i⟩
⟨gl⟩ [ɡl] Înainte de ⟨a⟩, ⟨e⟩, ⟨o⟩, ⟨u⟩ și ⟨ö⟩
[ʎ] Înainte de ⟨i⟩, ⟨ü⟩ și ultima literă a unui cuvânt; litera ⟨i⟩ nu se pronunță dacă este urmată de o altă vocală
⟨gn⟩ [ɲ]
⟨h⟩ Sunetul zero În cele mai multe cazuri
[h] Apare în unele interjecții și împrumuturi
[ç] În dialectul vechi al Engadinei
⟨j⟩ [j]
⟨k⟩ [k] Apare numai în împrumuturi, cu excepția dialectelor Engadinei superioare și inferioare, unde această literă apare înainte de ⟨i⟩ și ⟨e⟩
⟨l⟩ [l]
⟨m⟩ [m]
⟨n⟩ [n]
⟨ng⟩ [ŋ] Numai în dialectul surmiran
⟨p⟩ [p]
⟨qu⟩ [ku̯]
⟨r⟩ [r] sau [ʁ] Poate fi fie alveolară , fie uvulară , în funcție de vorbitor și de dialectul acestuia
⟨s⟩ [s] De obicei la începutul unui cuvânt și după consoane; întotdeauna în ⟨ss⟩ și la sfârșitul unui cuvânt
[z] De obicei între vocale; uneori după ⟨l⟩, ⟨n⟩ sau ⟨r⟩ și la începutul unui cuvânt
[ʃ] Înaintea consoanelor fără voce ; la începutul unui cuvânt înainte de ⟨m⟩, ⟨n⟩ sau ⟨r⟩
[ʒ] Înaintea consoanelor sonore
⟨sch⟩ [ʃ] În toate pozițiile în care [ʒ] nu este pronunțat
[ʒ] În toate pozițiile, cu excepția sfârșitului unui cuvânt, unde [ʃ] nu este pronunțat
⟨s-ch⟩ [ʃtɕ] Apare numai în Engadina înaltă și joasă și corespunde cu ⟨stg⟩ în alte dialecte
⟨t⟩ [t]
⟨tg⟩ [tɕ] Corespunde cu ⟨ch⟩ în dialectele Engadinei înalte și joase
⟨tsch⟩ [tʃ]
⟨v⟩ [v]
⟨w⟩ [v] Doar în împrumuturi
⟨X⟩ [ks] Apare în principal în numele proprii
⟨ da⟩ Depinde de pronunția în limba din care provine cuvântul Doar în împrumuturi
⟨z⟩ [ts]

Vocale

Seturile de vocale din diferite dialecte ale limbii romanșă diferă semnificativ (mai ales în setul de diftongi ).

Vocale romanșă în ortografie și transcriere IPA
Ofografie ÎN CAZUL ÎN CARE UN Note
⟨A⟩ [A] În silabe sub accent
[ɐ] sau [ə] În silabe neaccentuate
⟨ai⟩ [ai̯]
⟨au⟩ [au̯] În majoritatea dialectelor
[ɛ] În dialectul Engadinei Superioare
⟨e⟩ [ɛ] În silabe sub accent
[e] În silabe sub accent
[ə] sau [ɐ] În silabe neaccentuate
⟨e⟩ [e]
⟨e⟩ [ɛ]
⟨к⟩ [e]
⟨ei⟩ [ɛi̯], [ai̯] sau [ɔi̯] Pronunția exactă depinde de dialect
⟨UE⟩ [ɛu̯]
⟨i⟩ [i]
⟨и⟩ [i] Astfel, se notează că 2 vocale se citesc separat, și nu ca diftong
⟨in absenta⟩ [in absenta]
⟨ie⟩ [adică̯]
⟨iu⟩ [iu̯]
⟨iau⟩ [i̯au̯]
⟨ieu⟩ [i̯ɛu̯] Scris și ca ⟨jeu⟩
⟨o⟩ [ɔ]
⟨ tu⟩ [ɔ] În dialectul Engadinei Superioare
[o] În dialectul Engadinei Inferioare
În dialectul surmiran
⟨ö⟩ [ø] În dialectele Engadinei Superioare și Inferioare
⟨u⟩ [u] În funcție de cuvânt și dialect
[o], [ʊ] În funcție de cuvânt și dialect
⟨ua⟩ [u̯a]
⟨ue⟩ [u̯ɛ]
⟨ui⟩ [u̯i]
⟨uo⟩ [uɔ̯]
⟨uai⟩ [u̯ai̯]
⟨uei⟩ [u̯ɛi̯]
⟨uau⟩ [u̯au̯]
⟨ü⟩ [y] În dialectele Engadinei Superioare și Inferioare
⟨üe⟩ [yɛ̯] În dialectele Engadinei Superioare și Inferioare

Exemplu de text

fabula lui Esop „Cierul și vulpea” în versiunea La Fontaine , tradusă în romanch grijun , precum și în șase dialecte romanșă: surselviană, sutselviană, surmirană, Engadina de Sus, Engadina de Jos și Munster [8] :


rumanch grijun
audio  ( inf. )
Audio  surselvian ( inf. ) 		Sutselva Surmiran
La vulp era puspe ina giada fomentada.
Qua ha ella vis sin in pig in corv che tegneva in toc chaschiel en ses pichel.
Quai ma gustass, ha ela gandit, ed ha clamà al corv: „Tge bel che ti es! Sche tes chant è uschè bel sco tia parita, lur es ti il ​​​​pli bel utschè da tuts.” 		L'uolp era puspei inagada fomentada.
Cheu ha ella viu sin in pegn in tgaper che teneva in toc caschiel en siu bec.
Quei gustass a mi, ha ella tertgau, ed ha clamau al tgaper: „Tgei bi che ti eis! Sche tiu cant ei aschi bials sco tia cumparsa, lu eis ti il ​​​​pli bi utschi da tuts.” 		La gualp eara puspe egn'eada fumantada.
Qua â ella vieu sen egn pegn egn corv ca taneva egn toc caschiel ainten sieus pecel.
Quegl gustass a mei, â ella tartgieu, ed ha clamo agli corv: „Tge beal ca tei es! Scha tieus tgànt e aschi beal sco tia pareta, alura es tei igl ple beal utschi da tuts.” 		La golp era puspe eneda famantada.
Co ò ella via sen en pegn en corv tgi tigniva en toc caschiel an sies pecal. Chegl am gustess, ò ella panso, ed ò clamo agl corv: „Tge bel tgi te ist! Schi ties cant è schi bel scu tia parentscha, alloura ist te igl pi bel utschel da tots.”



Audio  Engadina Superioară ( inf. )
Audio  Engadina de Jos ( inf. ) 		Münster Traducere
La vuolp d'eira darcho una vouta famanteda.
Co ho'la vis sün ün pin ün corv chi tgnaiva ün töch chaschöl in sieu pical. Que am gustess, ho'la penso, ed ho clamo al corv: "Che bel cha tü est! Scha tieu chaunt es uschè bel scu tia apparentscha, alura est tü il pü bel utschè da tuots.” 		La vuolp d'eira darcheu una jada fomantada.
Qua ha'la vis sün ün pin ün corv chi tgnaiva ün toc chaschöl in seis pical. Quai am gustess, ha'la gând, ed ha clomà al corv: Che bel cha tü est! Scha teis chant es uschè bel sco tia apparentscha, lura est tü il plü bel utschè da tuots.” 		La uolp d'era darchiau una jada fomantada.
Qua ha'la vis sün ün pin ün corv chi tegnea ün toc chaschöl in ses pical. Quai ma gustess, ha'la s'impissà, ed ha clomà al corv: "Cha bel cha tü esch! Scha tes chaunt es ischè bel sco tia apparentscha, lura esch tü il pü bel utschè da tots.” 		„Vulpea îi este din nou foame.
Ea a văzut o cioară într-un pin care ținea în cioc o bucată de brânză. Vulpea s-a gândit: „Asta-i pe gustul meu” și i-a strigat corbii: „Ce bun ești! Dacă cânți la fel de frumos pe cât arăți, atunci ești cea mai frumoasă pasăre.”

Note

  1. ↑ Cartea Roșie a Limbilor UNESCO
  2. ↑ Romanshi - Enciclopedia istorică sovietică - Enciclopedii și dicționare . enc-dic.com. Consultat la 1 martie 2017. Arhivat din original pe 4 martie 2016.
  3. ↑ Romanshi - Marea Enciclopedie Sovietică . allencyclopedia.ru. Preluat la 1 martie 2017. Arhivat din original la 19 martie 2016.
  4. ↑ Constituția Elvețiană Arhivată 11 martie 2007. , Articolul 4, „Limbi naționale”: Limbile naționale sunt germană, franceză, italiană și romanșă. Articolul 70, „Limbi”: (1) Limbile oficiale ale Federației sunt germană, franceză și italiană. Limba romanșă este limba oficială pentru comunicarea cu vorbitorii nativi ai limbii romanșă. (2) Cantonele își stabilesc ele însele limbile oficiale...
  5. ↑ Borodina M. A., Sukhachev N. L. Limbi romane // Dicționar enciclopedic lingvistic / Editor șef V. N. Yartseva . - M .: Enciclopedia Sovietică , 1990. - 685 p. — ISBN 5-85270-031-2 .
  6. ↑ Haiman J., Beninca P. The Rhaeto-Romance Languages ​​. - Londra - New York: Routledge, 1992. - P.  7 -8. - ISBN 0-415-04194-5 .
  7. ↑ Sukhachev N. L., Gorenko G. M. Limba romanșă // Limbile lumii. Limbi romanice . - M .: Academia , 2001. - S.  339 . — ISBN 5-87444-016-X .
  8. ↑ Gross, Manfred (2004), Rumantsch - Facts & Figures Arhivat 18 aprilie 2012. (PDF). Preluat la 28.02.2012.

Literatură

Link -uri

 Regiunile lingvistice din Elveția
  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
În cataloagele bibliografice