Katakana

Katakana
カタカナ
Tipul scrisorii silabic
Limbi Japoneză , Ryukyuan , Ainu
Teritoriu Japonia
Poveste
Locul de origine Japonia
Creator —
data creării secolele VIII-IX
Perioadă de la începutul perioadei Heian până în prezent
Origine kanji , man'yōgana
legate de hiragana , hentaigana
Proprietăți
stare activ
Direcția scrisului de la stanga la dreapta
Semne 46
Interval Unicode U+30A0–U+30FF
ISO 15924 Kana
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Scrierea japoneză

Kanji

Cana

Utilizare

istoric

Trancrieri

Fonologie

Katakana [1] [2] ( Jap. 片仮名, Jap. カタカナ) este una dintre cele două (împreună cu hiragana ) forme grafice ale silabarului japonez - kana . Katakana se caracterizează prin linii scurte, drepte și unghiuri ascuțite. Utilizarea modernă se reduce în principal la scrierea cuvintelor de origine non-japoneză. Este obișnuit să folosiți katakana pentru a înregistra numele animalelor și plantelor, precum și un dispozitiv stilistic în operele de artă.

Istorie

Katakana s-a dezvoltat din man'yogana , inventat se pare de călugării budiști japonezi la începutul perioadei Heian (secolele VIII-IX) [3] . Inițial, katakana a îndeplinit o funcție de serviciu similară scrisului cursiv, ulterior s-a transformat într-un sistem de scriere independent [4] .

Până în 1946, katakana a fost folosit pentru a scrie okurigana (după reformă, a început să se facă în hiragana ). Astăzi, cuvintele împrumutate sunt scrise în katakana , vocalele în care pot fi reduse în orice poziție [5] , ajustate la fonetica japoneză , textele telegramelor trimise în Japonia și interjecțiile. Katakana este, de asemenea, uneori folosită pentru a înlocui ortografia hieroglifică a unui cuvânt [6] .

Alfabetul

În mod tradițional, se citește de sus în jos și de la dreapta la stânga. Regulile de mai jos acoperă majoritatea cazurilor de transcriere și permit, cu o anumită îndemânare, să traduci orice intrare în alfabetul katakana , care se bazează pe vocabularul englez (european).

n ン waワ ra ラ eu ヤ ma マ haハ la ナ taタ saサ ka カ un ア
riリ mi ミ hee nici ニ ti チ siシ ki și イ
ru ル yu ユ mu ム fuフ bine ヌ tsuツ suス kuク y ウ
re レ euメ el ヘ neネ te テ se セ ke ケ eエ
oヲ roロ eu ヨ moモ hoホ dar ノ apoi ト coソ koコ oオ

Tabel complet

În total, există 46 de semne de bază ale katakana și câteva abolite (ヰvi , ヱve și, eventual, încă unul pentru a transmite un sunet în formă de y, wako ). În tabel, acestea sunt ordonate într-o ordine similară cu gojuon . Pe baza celor de bază, extensia sa ( yon ) și adăugirile sale sunt construite pentru a transmite pronunția cuvintelor împrumutate ( gairaigo ) în timpul transliterației lor . Mai jos este un tabel complet al caracterelor katakana cu transliterarea lor conform sistemului Polivanov . [7] Prima secțiune conține katakana standard (caracterele evidențiate cu gri sunt considerate învechite și aproape niciodată utilizate; caracterele evidențiate cu verde  sunt completări moderne la katakana (de exemplu, pentru sunetele lipsă în japoneză sau pentru a distinge sunetele necesare de silabe altfel distincte), cum ar fi ti-chi), folosit în principal pentru a reprezenta anumite sunete ale altor limbi ; iar simbolurile evidențiate cu roșu sunt eliminate).

silabe 拗音yoon
unu ア a イ și ウ у エ e オ o ャda ュyu ョyo
2 カ ka キ ki ク ku ケ ke コ ko キャkya キュkyū キョkyō
3¹ サ sa シ si ス su セ se ソ co シャsya シュshu ショsho
4² タ ta チ t și ツ ts y テ te ト atunci チャcha チュchu チョcho
5 ナ pe ニ nici ヌ bine ネ nu ノ dar ニャnya ニュnu ニョnu
6³ ハ ha ヒ hee フ ph y ヘ el ホ ho ヒャhya ヒュhyu ヒョhyo
7 マ ma ミ mi ム mu メ eu モ luna ミャeu ミュmu ミョmyo
opt ヤ eu yi ユ yu イェe , ⁷ ヨ yo
9 ラ ra リ ri ル ru レ re ロ ro リャrya リュryu リョryō
10⁴ ワ wa (ヰ) ウィvi 于 wu ⁷ (ヱ) ウェnoi ヲ o
unsprezece ン n/m ⁵
12 ガha ギgi グgu ゲge ゴ-a ギャgya ギュgyū ギョgyō
13 ザza ジji ズzu ゼze ゾzo ジャja ジュju ジョjo
paisprezece ダda ヂ ( ji ) ヅ ( zu ) デde ドla ヂャ ( ja ) ヂュ ( ju ) ヂョ ( jo )
cincisprezece バba ビbi ブbu ベbae ボbo ビャbya ビュbyu ビョbyo
16 パpa ピpi プpu ペpe ポde ピャпя ピュpyu ピョpyo
Semne kana suplimentare pentru a transmite sunetele care lipsesc în gojuon
17 (ユェ) イェe
18⁶ (ヷ) ヴァwa (ヸ) ヴィvi ヴwoo (ヹ) ヴェnoi (ヺ) ヴォwo ヴャvya ヴュvu ヴョwo
19¹ シェse
douăzeci ジェjo
21² チェte
22 スィsy
23 ズィzi
24² ティti (tu) トゥtu テャcha (cha) テュchu (chu) テョcho (cho)
25 ディdi (dy) ドゥdu デャdya (dya) デュdu (du) デョdyo (dyo)
26² ツァca qi _ ツェtse ツォtso
27³ ファfa フィfi ホゥhu フェfe フォpho フャfya フュfu フョfyo
28 リェre
29⁶ ウァwa ウィvi ウェve ウォîn ウャvya ウュvu ウョwo
treizeci (クヮ) クァ(kwa) クィ(qui) クゥ(kwu) クェ(kwe) クォ(quo)
31 (グヮ) グァ(gwa) グィ(gwi) グゥ(gwu) グェ(gwe) グォ(gwo)
Caractere katakana suplimentare utilizate în limba Ainu (consultați „ Extensia fonetică Katakana ”) [8] .
32 ㇰku
33 ㇱsi ㇲsu
34 ㇵha ㇶhee ㇷhu ㇸel ㇹho
35 ㇻra ㇼri ㇽru ㇾre ㇿro
36 ㇳatunci
37 ㇴbine
38 ㇺmu
Caractere katakana istorice ⁸ [9] .
39 𛄠 și 𛄢 woo 𛄡 e
Mici semne istorice de katakana [10] .
40 𛅤 tu 𛅥 ve 𛅦 în
41 𛅧 n
Note la tabel. ¹ Sunetul japonez „s” ([ ɕ ]) este similar cu ceva dintre „s” rusesc ([ s ʲ ]) și „u” ([ ɕ ː ])) ( mai mult... ). ² Japonezii nu fac distincție între sunetele „t” ([ t ʲ ]) și „h” ([ t͡ɕ ]) ( mai mult… ); în rândurile 4 și 21 din silabă チ consoana este mai apropiată în sunet de sunetul rusesc „ch”, în al 24-lea - de un „t” solid; pentru a egaliza pronunția cuvintelor străine prin discretizarea silabelor japoneze (în principal pentru străini), au fost create completări la katakana (vezi rândurile 21 și 24); pentru a alinia pronunția cu „t” și „c” - rândurile 24 și 26. ³ În rândul a 6-a din silabă フ consoana este mai apropiată ca sunet de sunetul rusesc [ f ], în rest - de [ x ]; au fost create silabe suplimentare pentru a uniformiza pronunția cuvintelor străine (vezi rândul 27). ⁴ Silabele ヰvi și ヱwe au fost abandonate pentru a simplifica kana în perioadele de izolare. ⁵ Consoana unică post-silabă „n”, care se caracterizează prin faptul că ia forma gurii consoanei ulterioare, înainte de „k” și „g” se pronunță ca [ ŋ ], înainte de „m”, „p” și „ b” este de obicei pronunțat și transcris ca „m » ( mai mult… ). ⁶ Sunetul [ v ] este greu de pronunțat în japoneză, așa că silabele care conțin „v” - wa (ヴァ), wi (ヴィ), wu (ヴ), ve (ヴェ) și wo (ヴォ) - sunt de obicei pronunțate (și scris uneori), ca silabe nu cu sunetul „v”, ci cu sunetul „y” - wa (ウァ) , ui (ウィ), u (ウ), ue (ウェ) și wo (ウォ) [11] . ⁷ Aceste semne acum nefolosite au apărut în unele manuale în timpul erei Meiji , dar nu au fost niciodată utilizate pe scară largă [12] [13] . ⁸ De la sfârșitul anului 2021, [ ( U+1B120 𛄠 litera katakana arhaic yi ), e ( U+1B121 𛄡 litera katakana arhaic ye ), wu ( U+1B122 𛄢 litera katakana arhaic wu ) .

Scrierea


Tonuri în katakana

Simboluri pentru tonuri în kana taiwaneză , folosite în trecut pentru a scrie taiwaneză [14] :

Număr de ton unu 2 (6) 3 patru 5 7 opt
Ton (imagine) ―
Ton ( Unicode ) ― 𚿰 𚿱 𚿲 𚿳 𚿵 𚿶
Ton nazal
(imagine)
Ton nazal
(Unicode)		 𚿷 𚿸 𚿹 𚿺 𚿻 𚿽 𚿾
Ton IFA [ ˦ ] [ ˥˩ ] _ [ ˧˩ ] _ [ ˧ ] [ ˨˦ ] _ [ ˧ ] [ ˥ ]
Peweji A A A Ah A A Ah

Katakana în Unicode

În Unicode , caracterele de bază katakana ocupă pozițiile codului U+30A0 până la U+30FF:

Tabel Katakana
de la unicode.org (PDF)
0 unu 2 3 patru 5 6 7 opt 9 A B C D E F
U+30Ax ゠ ァ ア ィ イ ゥ ウ ェ エ ォ オ カ ガ キ ギ ク
U+30Bx グ ケ ゲ コ ゴ サ ザ シ ジ ス ズ セ ゼ ソ ゾ タ
U+30Cx ダ チ ヂ ッ ツ ヅ テ デ ト ド ナ ニ ヌ ネ ノ ハ
U+30Dx バ パ ヒ ビ ピ フ ブ プ ヘ ベ ペ ホ ボ ポ マ ミ
U+30Ex ム メ モ ャ ヤ ュ ユ ョ ヨ ラ リ ル レ ロ ヮ ワ
U+30Fx ヰ ヱ ヲ ン ヴ ヵ ヶ ヷ ヸ ヹ ヺ ・ ー ヽ ヾ ヿ

Semnul U+30A0 ゠ katakana-hiragana cratima dublă este o cratimă dublă . U+30FB ・ katakana punct mediu  - interpunct , U+30FC ー katakana-hiragana marca sonoră extinsă  - choon . Marcajul de iterație U+30FD ヽ katakana și marcajul de iterație vocal U+30FEヾ katakana sunt  mărci odoriji . U+ 30FF ヿ  katakana digraf koto

Vezi și

Surse

  1. ↑ Dicţionar enciclopedic sovietic / Nauchn.-ed. sfat: A. M. Prokhorov (prev.). - M . : Enciclopedia Sovietică, 1981. - S. 1592. - 1600 p. — 1.200.000 de exemplare.
  2. ↑ Tutorial de limba japoneză Lavrentiev B.P. - Ed. a 5-a, Rev. - M . : Limba vie, 2002. - S.  6 . — 352 p. - 3050 de exemplare.  — ISBN 5-8033-0141-8 .
  3. ↑ Sandra Buckley. Enciclopedia culturii japoneze contemporane . - Taylor & Francis, 2009. - P. 248. - ISBN 9780415481526 . Arhivat pe 5 decembrie 2016 la Wayback Machine
  4. ↑ Handbook of Orthography and Literacy / editat de R. Malatesha Joshi, PG Aaron. - Routledge, 2016. - P. 484. - ISBN 9781136610813 . Arhivat la 1 mai 2022 la Wayback Machine
  5. ↑ Nechaeva, LT (Li︠u︡dmila Timofeevna). I︠A︡ponskiĭ i︠a︡zyk dli︠a︡ nachinai︠u︡shchikh . - Moskva: Izd-vo "Moskovskiĭ lit︠s︡eĭ", 1999-2001. — 2 volume p. - ISBN 5-7611-0291-9 , 978-5-7611-0291-0.
  6. ↑ Feldman N.I. Japonez. - Ed. I. - Lenand, 2000. - 104 p. — ISBN 978-5-9710-7455-7 .
  7. ↑ Katakana . Consultat la 4 ianuarie 2011. Arhivat din original pe 22 august 2011.
  8. ↑ Consorțiul Unicode. Standardul Unicode 12.1 - Extensii fonetice Katakana ❰ Interval : 31F0–31FF ❱  . Unicode.org (2019). Preluat la 25 iunie 2019. Arhivat din original la 21 septembrie 2018.
  9. ↑ Consorțiul Unicode. Standardul Unicode 14.0 - Kana Extended-A ❰ Interval : 1B100–1B12F ❱  . Unicode.org (2021). Consultat la 31 decembrie 2021. Arhivat din original la 19 ianuarie 2022.
  10. ↑ Consorțiul Unicode. Standardul Unicode 12.1 - Extensie Kana mică ❰ Interval : 1B130-1B16F ❱  . Unicode.org (2019). Preluat la 25 iunie 2019. Arhivat din original la 15 februarie 2022.
  11. ↑ Katakana . - wiki: Ghid pentru Japonia. Consultat la 4 ianuarie 2011. Arhivat din original pe 22 august 2011.
  12. ↑ (ja)「いろは と アイウエオ」 (link în jos) . Preluat la 7 iunie 2013. Arhivat din original la 27 mai 2012. 
  13. ↑ (ja)伊豆での収穫 : 日本国語学史上比類なき変体仮名. Consultat la 7 iunie 2013. Arhivat din original pe 24 iunie 2011.
  14. ↑ Kana Extended-B. Interval: 1AFF0–1AFFF  (engleză) . Consorțiul Unicode . Consultat la 31 decembrie 2021. Arhivat din original la 19 ianuarie 2022.

Link -uri

 japonez
Poveste
Dialectele
Literatură
Scris
logograme
Cana
Ortografie
Gramatică și
vocabular
Fonologie
romanizare