Limba engleză

Limbi mixte :

• Spanglish
• Runglish
• engleză
• Frangle
• Punkglish

Istorie

Strămoșul englezei moderne - engleza veche  - s-a remarcat în perioada pre-alfabetizată a istoriei sale din mediul limbilor germanice , păstrând multe în comun cu acestea atât în ​​vocabular, cât și în structura gramaticală. Într-o epocă anterioară, vechii germani s-au remarcat din comunitatea culturală și lingvistică indo-europeană , care includea strămoșii popoarelor moderne care vorbeau indo-iraniană  - (indian, iranian) și european (celtică, romanică, germanică, baltică și slavă). ) limbi. Și limbile germanice au păstrat straturile străvechi ale vocabularului comun indo-european, care au suferit modificări istorice naturale ( legile lui Grimm și Werner), care au continuat în engleză după ce și-a câștigat independența. Deci, termenii de rudenie și numerele cardinale se referă în mod tradițional la vocabularul comun indo-european .

Se obișnuiește să se împartă istoria limbii engleze în următoarele perioade: engleză veche (450-1066, anul cuceririi Angliei de către normanzi ), engleză mijlocie (1066-1500), engleză nouă (din 1500 până la noi ). timp). Unii lingviști disting, de asemenea, engleza modernă timpurieperioada (sfârșitul secolului al XV-lea – mijlocul secolului al XVII-lea) [14] .

Perioada engleză veche

Strămoșii britanicilor actuali - triburile germanice ale unghiilor , sașilor și iutei - s-au mutat în Insulele Britanice la mijlocul secolului al V-lea. În această epocă, limba lor era apropiată de joasa germană și frizonă , dar în dezvoltarea sa ulterioară s-a îndepărtat mult de alte limbi germanice. În perioada engleză veche, limba anglo-saxonă (cum numesc mulți savanți engleza veche) se schimbă puțin, fără a se îndepărta de linia de dezvoltare a limbilor germanice, cu excepția extinderii vocabularului.

Anglo-saxonii care s-au stabilit în Marea Britanie au intrat într-o luptă acerbă cu populația locală indigenă - celții . Acest contact cu celții a afectat cu greu nici structura limbii engleze vechi, nici vocabularul acesteia. Nu s-au păstrat mai mult de optzeci de cuvinte celtice în monumentele englezei vechi. Printre ei:

• cuvinte asociate cu cultul: cromlech - cromlech ( cladiri druid ), coronach - o veche lament funerar scotian;
• cuvinte cu caracter militar: suliță - dart / suliță de aruncare , pibroch - cântec militar;
• nume de animale: porc - porc .

Unele dintre aceste cuvinte sunt bine stabilite în limbă și sunt încă folosite astăzi, de exemplu: tory „membru al partidului conservator ” – în irlandeză înseamnă „tâlhar”, clan – trib , whisky – whisky. Unele dintre aceste cuvinte au devenit proprietate internațională, de exemplu: whisky , carouri , clan . Această influență slabă a celticului asupra englezei vechi poate fi explicată prin slăbiciunea culturală a celților în comparație cu anglo-saxonii învingători. Influența romanilor, care au deținut o parte din teritoriul Marii Britanii timp de 400 de ani, este mai semnificativă. Cuvintele latine au intrat în engleza veche în mai multe etape. În primul rând, unele latinisme au fost adoptate de populația de limbă germană din nordul Europei continentale chiar înainte de relocarea unei părți a germanilor în Insulele Britanice. Printre ei:

• strada - din lat.  straturi prin „drum drept, asfaltat”;
• zid - din lat.  vallum , zid;
• vin - din lat.  vinum ' vin '.

O altă parte - imediat după relocarea anglo-saxonilor: acestea sunt numele zonelor, de exemplu:

• Chester, Gloucester, Lancaster - din lat.  castrum „lagăr militar” sau
• Lincoln, Colches - din lat.  colonia „colonie”,
• Port-Smouth, Devonport - din lat.  portus „port” și o serie de altele.

Numele multor tipuri de alimente și îmbrăcăminte sunt, de asemenea, de origine latină:

• unt - greco-latin butyrum „unt”,
• brânză - lat.  caseus „brânză”,
• pall - lat.  „pelerina” de paliu ;

denumiri ale unui număr de plante cultivate sau cultivate :

• pară - lat.  pira „pare”,
• piersic - lat.  persica „piersică”.

Un alt strat de cuvinte latine se referă la epoca pătrunderii creștinismului în Marea Britanie . Există aproximativ 150 de astfel de cuvinte. Aceste cuvinte au intrat, de asemenea, profund în limbă și au devenit parte din aceasta împreună cu rădăcina cuvintelor germanice. Aceștia sunt, în primul rând, termenii care au legătură directă cu biserica:

• apostol - grec- lat.  apostolul „apostol”,
• episcop - grec- lat.  episcopus „episcop”,
• mănăstire - lat.  claustrum „mănăstire”.

Epoca raidurilor și apoi cucerirea temporară a Marii Britanii de către vikingi (790-1042) oferă englezei vechi un număr semnificativ de cuvinte de origine scandinavă utilizate în mod obișnuit , cum ar fi: chemare - chemare, aruncare - aruncare, murire - murire, lua - ia, urat - urat, bolnav - bolnav. Împrumutul de cuvinte gramaticale este, de asemenea, caracteristic, de exemplu, ambele - amândouă, la fel - la fel, ei - ei, lor - ale lor etc. La sfârșitul acestei perioade începe să apară treptat un proces de mare importanță - ofilirea departe de inflexiune . Este posibil ca bilingvismul real al părții din teritoriul englez aflat sub control danez să fi jucat un rol în acest sens: confuzia lingvistică a dus la consecințele obișnuite - simplificarea structurii gramaticale și a morfologiei. Inflexiunea începe să dispară mai devreme tocmai în nordul Marii Britanii - în zona dreptului danez . Drept urmare, dispariția inflexiunilor a făcut din engleza modernă o limbă izolatoare .

Perioada engleză mijlocie

Următoarea perioadă în dezvoltarea limbii engleze acoperă perioada cuprinsă între 1066 și 1485. Cucerirea normandă din 1066 a introdus în engleza veche un nou strat lexical puternic de așa-numitele normanisme - cuvinte care datează din dialectul norman-francez al franceză veche , care a fost vorbit de cuceritori. Multă vreme, franceza normandă a rămas în Anglia limba bisericii, a administrației și a claselor superioare. Dar cuceritorii au fost prea puțini pentru a-și impune limba neschimbată asupra țării. Treptat, proprietarii medii și mici, care aparțineau într-o măsură relativ mai mare populației indigene a țării - anglo-saxonii, devin mai importanți. În locul dominației limbii normando-franceze, se conturează treptat un fel de „compromis lingvistic”, al cărui rezultat este o limbă care se apropie de ceea ce numim engleza. Dar limba normandă-franceză a clasei conducătoare s-a retras încet: abia în 1362 a fost introdusă engleza în procedurile judiciare , în 1385 predarea în normando-franceză a fost oprită și a fost înlocuită cu engleză, iar din 1483 au început să fie publicate legile parlamentare în limba engleza. Deși baza limbii engleze a rămas germanică, aceasta a inclus un număr atât de mare (vezi mai jos) de cuvinte din franceză veche încât a devenit o limbă mixtă . Procesul de pătrundere a cuvintelor franceze veche continuă până la sfârșitul perioadei englezei medii, dar atinge un apogeu între 1250 și 1400 [15] .

După cum era de așteptat, marea majoritate a cuvintelor legate de guvernare se întorc în limba franceză veche (cu excepția regelui germanic original - rege, regina - regina și a altora câteva):

• domnie - domnie, guvern - guvern, coroană - coroană, stat - stat etc.;

cele mai multe titluri nobiliare :

• duce - duce
• peer - peer;

cuvinte legate de treburile militare :

• armata - armata,
• pace - pace,
• bătălie - bătălie,
• soldat - soldat,
• general - general,
• căpitan - căpitan,
• enemy - dușman;

termeni de judecata :

• judecător - judecător,
• tribunal - tribunal,
• crime - o crimă;

termeni bisericesti :

• slujbă - slujbă (biserică),
• parohie – sosire.

Este foarte semnificativ faptul că cuvintele legate de comerț și industrie sunt de origine franceză veche, iar denumirile meșteșugurilor simple[ ce? ]  - germanic. Un exemplu din primul: comerț - comerț, industrie - industrie, comerciant - un comerciant. Nu mai puțin semnificative pentru istoria limbii engleze sunt două rânduri de cuvinte notate de Walter Scott în romanul său Ivanhoe :

nume de animale vii - germanică :

• bou - taur ,
• vaca - vaca ,
• vițel - vițel ,
• oaie - oaie ,
• porc - porc ;

numele cărnii acestor animale sunt împrumutate din franceză veche :

• carne de vită (franceză modernă le bœuf) - carne de vită,
• vițel (franceză modernă le veau) - vițel,
• oaie (franceză modernă le mouton) - miel,
• porc (franceză modernă le porc) - porc

Structura gramaticală a limbii suferă modificări ulterioare în această perioadă: terminațiile nominale și verbale sunt mai întâi amestecate, slăbite, iar apoi, la sfârșitul acestei perioade, dispar aproape complet. În adjective, alături de modalități simple de formare a gradelor de comparație, apar și noi analitice, prin adăugarea cuvintelor mai „mai” și „ mai mult” la adjectiv. Până la sfârșitul acestei perioade (1400-1483) în țară are loc victoria asupra altor dialecte engleze ale dialectului londonez. Acest dialect a apărut în urma fuziunii și dezvoltării dialectelor sudice și centrale. În fonetică are loc așa-numita mare schimbare a vocalelor .

Ca urmare a migrației britanice în 1169 pe teritoriul comitatului irlandez Wexford , limba Yola s-a dezvoltat independent , care a dispărut la mijlocul secolului al XIX-lea.

Noua perioadă engleză

Perioada de dezvoltare ulterioară a limbii engleze, căreia îi aparține starea limbii Angliei moderne, începe la sfârșitul secolului al XV-lea. Odată cu dezvoltarea tiparului și distribuția în masă a cărților, limbajul normativ de carte se consolidează, fonetica și limbajul vorbit continuă să se schimbe, îndepărtându-se treptat de normele de vocabular. O etapă importantă în dezvoltarea limbii engleze a fost formarea dialectelor din diaspora în coloniile britanice.

Scrierea

Scrierea vechilor germani era runică ; bazat pe alfabetul latin există încă din secolul al VII-lea ( în Evul Mediu timpuriu au fost folosite litere suplimentare , dar au căzut din uz). Alfabetul englez modern conține 26 de litere.

Ortografia limbii engleze este considerată una dintre cele mai dificil de învățat printre indo-europeni . Reflectând relativ fidel vorbirea engleză din perioada Renașterii, nu corespunde deloc cu vorbirea orală modernă a britanicilor , americanilor , australienilor și altor vorbitori nativi. Un număr mare de cuvinte scrise includ litere care nu sunt pronunțate atunci când sunt citite și, dimpotrivă, multe sunete rostite nu au echivalente grafice. Așa-numitele „reguli de citire” sunt limitate la un procent atât de mare de excepții încât își pierd orice semnificație practică. Elevul trebuie să învețe ortografia sau citirea aproape fiecărui cuvânt nou și, prin urmare, este obișnuit să indice transcrierea fiecărui cuvânt în dicționare. Renumitul lingvist Max Müller a numit ortografia engleză un „dezastru național”.

Există cinci norme ortografice în engleză - britanică (de asemenea, „ ortografie Commonwealth ”), Oxford britanic, american, canadian și australian.

Punctuația este una dintre cele mai ușoare. Între engleza britanică și engleza americană există o serie de diferențe de punctuație. Deci, de exemplu, cu o formă politicoasă de adresă într-o scrisoare în Marea Britanie, nu se pune o perioadă după Mr, Mrs sau Dr, spre deosebire de SUA, unde scriu dl. Jackson în loc de domnul Jackson. Există, de asemenea, o diferență în forma ghilimelelor: americanii folosesc un apostrof dublu „…”’, iar britanicii folosesc un singur „…”, folosirea mai activă a virgulei seriale americane etc.

Transferul numelor și titlurilor în limba engleză în textul rus este determinat de un sistem destul de complex de reguli care compromit între sistemele fonetice și ortografice, a se vedea articolul „ Transcriere practică engleză-rusă ” pentru mai multe detalii. Multe nume și titluri sunt însă transmise prin tradiție, arhaică, în contradicție parțială sau totală cu aceste reguli.

Caracteristici lingvistice

Fonetică

Dacă luăm așa-numita pronunție standard a limbii engleze în Anglia, statele Commonwealth și SUA ca unitate de comparație , fără a ține cont de particularitățile dialectelor și dialectelor moderne din SUA și Anglia, putem observa:

• o absență aproape completă a „moale”, adică consoane palatalizate ;
• absența uluitoare a consoanelor vocale finale, fenomen observat în limba rusă;
• asimilarea și disimilarea în engleză se realizează mult mai rar decât în ​​rusă;
• reducere puternică a vocalelor .

Limba engleză este caracterizată de consoane alveolare de oprire apicale, adică vârful limbii este ridicat la alveole. Și limba rusă se caracterizează prin opriri laminare, sunt opusul celor apicale, adică vârful limbii este coborât și relaxat.

Există o mulțime de vocale, iată-le:

Morfologie

În engleza modernă, declinarea este complet absentă (cu excepția unor pronume). Numărul de forme verbale este de patru sau cinci (în funcție de viziunea persoanei a 3-a singular cu terminația -s: poate fi considerată o formă separată de verb sau o variantă a timpului prezent), aceasta este compensată de un sistem extins de forme analitice .

Ordinea fixă ​​a cuvintelor, care, ca și în alte limbi analitice, capătă un sens sintactic, face posibilă, și chiar uneori necesară, eliminarea diferențelor de sunet formal între părțile de vorbire: „preferăm să-l numim după numele lui”  - „ ea preferă să-l cheme pe nume”. În primul caz, „[a] nume”  este verbul „a nume”, iar în al doilea caz, „nume”  este un substantiv cu sensul „nume”. O astfel de tranziție (transformarea unei părți de vorbire în alta fără modificări externe) se numește conversie în lingvistică.

Cazuri tipice de conversie:

• Substantivul devine verb : " apă " - "apă" și "a uda" - "apă"; „sârmă” - „sârmă” și „a sârmă” - „telegraf”; „dragoste” - „dragoste” și „a iubi” - „dragoste”;
• Adjectivul devine verb: „ stăpânește ” - „calificat, calificat, profesionist” și „a stăpâni” - „a stăpâni perfect”;
• Adverbul devine verb: „ jos ” - „jos” și „în jos” - „coborâre”;
• Interjecția devine verb: „shush!” — „shhh!” (strigă la tăcere) și „a tăcea ” - verbul din expresia „Simon l-a tăcut repede de parcă ar fi vorbit prea tare în biserică”, „taci”;
• Verbul devine substantiv: „a alerga ” – „a alerga” și „a alerga” – „a alerga”, „a alerga”; "a mirosi " - "miros", "miros" si "mirosul" - "miros";
• Substantivul devine adjectiv: „ iarnă ” - „iarnă” și „lună de iarnă” - o lună de iarnă;
• Adverbul devine adjectiv: „ mai sus ” - „mai sus” și „remarca de mai sus” - „remarca de mai sus”.

Verbul

Fiecare verb englezesc are patru forme de cuvânt de bază:

1. forma infinitivă , infinitiv : a merge = „mergi, mergi, mergi”;
2. trecut nehotărât formă, trecut nehotărât : a mers = „a mers”;
3. formă de participiu trecut , participiu trecut  - îndeplinește funcțiile de participiu pasiv sau de participiu al unui verb de formă perfectă: gone = "gone";
4. forma participiului prezent, participiu prezent / gerunziu  - îndeplinește funcțiile unui participiu real, gerunziu sau substantiv verbal ( gerunziu ): merge \u003d „mers”, „mers”, „mers”, „mers”.

Verbele engleze se schimbă puțin la persoană, cele mai multe dintre ele iau doar terminația -s la persoana a treia singular.

Deși majoritatea verbelor formează timpul trecut în mod corect cu sufixul -ed ( work: worked; worked ), există un număr semnificativ de verbe neregulate care folosesc supletive ( go: went; gone ).

Sistemul de conjugare a verbelor uneori este compilat analitic : una dintre aceste patru forme ale verbului principal este alăturată de formele corespunzătoare ale celor două verbe auxiliare a fi („a fi”) și a avea („a avea”).

Pe baza analiticității sale, în limba engleză există [16] un total de 12 timpuri gramaticale sau tipuri de forme de timp. Cele trei timpuri principale, ca în rusă, sunt prezentul ( prezentul ), trecutul ( trecutul ) și viitorul ( viitorul ; uneori forma viitorului în starea condiționată , folosită la coordonarea timpurilor în propoziții complexe , este de asemenea luată în considerare separat, - așa-numitul „viitor în trecut”, viitor în trecut ). Fiecare dintre aceste momente poate avea patru tipuri :

1. simplu sau nedefinit ( simplu, nedefinit ),
2. lung, sau continuat ( continuu, progresiv ),
3. perfect ( perfect ),
4. perfect continuous ( perfect continuous/perfect progresiv ).

Atunci când sunt combinate , aceste categorii gramaticale formează astfel de forme aspectuo-temporale, cum ar fi, de exemplu, prezentul simplu ( present simple ) sau viitorul perfect continuu ( futur perfect progresiv ).

Sintaxă

Ordinea cuvintelor într-o propoziție este în mare parte strictă (în propozițiile declarative simple, acesta este „subiect - predicat - obiect”). Încălcarea acestui ordin, așa-numita inversare , are loc în engleză (cu excepția turelor interogative, care sunt obișnuite) mai rar decât în ​​limbile germanice înrudite. Dacă, de exemplu, în germană propoziția inversată doar schimbă accentul logic din ea, atunci în engleză inversarea conferă propoziției un sunet mai emoțional.

• O propoziție declarativă (atât afirmativă, cât și negativă) este caracterizată printr-o ordine directă a cuvintelor (Ordinea directă a cuvintelor):

  (adverb de timp) - subiect - predicat - obiect direct (fără prepoziție) - obiect indirect (cu prepoziție) - împrejurare - circumstanță de timp, loc sau mod de acțiune.

• Propoziţia interogativă generală (General Questions) este caracterizată de ordinea inversă a cuvintelor ( The Inverted Order of Words):

verb (de obicei auxiliar) - subiect - verb semantic - membri secundari ai propoziției.

Excepție fac propozițiile interogative de la propozițiile declarative cu a fi (a fi) și verbele modale (poate - a putea, a putea, poate - a fi posibil sau permis, îndrăznește - a îndrăzni). În astfel de cazuri, la întrebări, acest verb, fiind semantic, este pus pur și simplu înaintea subiectului: Is she a student? Poate conduce?

• Pentru o propoziție interogativă cu o întrebare specială (Întrebări speciale), este caracteristic ca cuvântul interogativ să fie întotdeauna pe primul loc (de exemplu, cine, cui, ce, cui, care, unde, când, de ce, cum). Mai mult, dacă întrebarea este adresată subiectului sau definiției acestuia, atunci mai departe în propoziție ordinea cuvintelor este directă. Dacă întrebarea este adresată oricărui alt membru al propoziției, cu excepția subiectului sau a definiției acestuia, atunci ordinea cuvintelor din propoziție este inversată.

Vocabular

În vocabular, după originea sa, se distinge cel mai vechi strat indo-european, apoi vocabularul comun germanic, apărut după separarea triburilor germanice de restul indo-europeni, vocabular propriu englezesc al perioadelor ulterioare și împrumuturi care au pătruns în limbă în mai multe valuri (grecisme și latinisme în sfera științifică și religioasă (creștinismul), împrumuturi din timpurile franceze veche ale cuceririi normande).

Limba engleză are o bogăție lexicală enormă: dicționarul complet al lui Webster conține aproximativ 425.000 de cuvinte. Conform etimologiei sale, această bogăție lexicală este distribuită aproximativ astfel: cuvinte de origine germanică - 30%, cuvinte de origine latină-franceză - 55%, cuvinte de origine greacă veche , italiană, spaniolă, portugheză , olandeză, germană etc. - 15%. Situația este diferită dacă ne întoarcem de la cuvintele conținute în dicționar la dicționarul viu. În ceea ce privește dicționarul oral, se pot face doar presupuneri, dar pentru dicționarul vorbirii scrise, o astfel de muncă a fost deja efectuată în legătură cu unii scriitori.

Lungimea medie a cuvântului

Una dintre cele mai caracteristice trăsături ale limbii engleze este un cuvânt scurt.

Rezultatul numărării numărului de cuvinte monosilabice din pasaje:

Autor	Numărul total de cuvinte		cuvinte monosilabice		in %%
Macaulay	150	102	112,5	54	75	53
Dickens	174	123	126	76	72,5	61,8
Shelley	136	102	103	68	76	66,8
Tennyson	248	162	199	113	82.4	70

Primele rânduri verticale sunt rezultatul numărării tuturor cuvintelor, al doilea rând este rezultatul numărării, în care cuvintele repetate sunt numărate ca unul singur.

Acest tabel deja arată că predomină cuvântul scurt în engleză, dar există și cuvinte lungi, de exemplu, individualizare și chiar anti-establishmentarism (cel mai lung cuvânt din engleză este honorificabilitudinitatibus  - 27 de litere [17] ). Dar există relativ puține astfel de cuvinte în limbă și, cel mai important, se găsesc rar în vorbire. Cuvintele monosilabice și în general scurte sunt mai des de origine germană , iar cele lungi sunt de franceză și latină . În limbajul colocvial, jargon, în vorbirea poetică există mai multe cuvinte scurte decât în ​​proza ​​științifică și jurnalism.

Cuvintele limbii engleze au devenit mai scurte în legătură cu două procese, dintre care unul, înghițind complet limba, este căderea terminațiilor . Acest proces a transformat engleza veche sintetică într-o engleză nouă aproape pur analitică. Un exemplu izbitor de astfel de abrevieri este cuvântul gotic antic „ habaidedeima ” , în comparație cu cuvântul englezesc „ avea ” , care are același sens  . Un alt proces captează doar o parte din vocabularul limbii engleze - aceasta este dobândirea prin cuvinte împrumutate a unui accent germanic mai puternic. Cuvintele sunt abreviate așa cum este descris mai jos.

1. Lipsesc una sau mai multe silabe inițiale: „ avangarda ” - din vechea franceză „ avant-guarde ” - „ avangardă ”. Uneori, un cuvânt modificat coexistă în limbă împreună cu un împrumut ulterioară, nemodificat, și ele capătă semnificații diferite: „ istorie ” – „ istorie ” și „ poveste ” – „ poveste ”.
2. O silabă este lăsată în mijlocul cuvântului: „ fantezie ” dă „ fantezie ” - „ fantezie ”.

Pronunție

În industria americană de divertisment, accentul de Midwest al englezei americane este considerat standard [18] .

În engleza modernă americană, alveolar [t], [d], [s], [z] devin post-alveolar [t͡ʃ], [d͡ʒ], [ʃ], [ʒ] înainte de [j] la joncțiunile de cuvinte în vorbirea colocvială : te-am lovit [hɪt͡ʃjə], te-am auzit [hərd͡ʒjə], mi-e dor de tine [mɪʃjə], te pierd [luʒjə]. Pentru o discuție completă a procesului de înmuiere a consoanelor în diferite limbi, vezi Palatalizarea .

Vezi și

• Transcriere practică engleză-rusă
• Pronunție primită  - accent englezesc standard
• Comparație între engleza americană și britanică
• Engleza de bază
• U engleza
• Articol

Note

1. ↑ Vezi și martie 2011 pentru mai multe detalii Arhivat 12 octombrie 2012 la Wayback Machine
2. ↑ Oxford Learner's Dictionary , Entry: English-Pronunciation .
3. ↑ Enciclopedia Cambridge a limbii engleze (2003) . Preluat la 27 martie 2021. Arhivat din original la 12 august 2021. (nedefinit)
4. ↑ Cartea Roșie a Limbilor UNESCO
5. ↑ Engleza ca limbă internațională universală . Preluat la 3 august 2013. Arhivat din original la 21 septembrie 2013. (nedefinit)
6. ↑ David Crystal. Engleza ca limbă globală . — Cambridge, Marea Britanie; New York: Cambridge University Press, 2003. - ISBN 9780511077050 .
7. ↑ Zilele trecute 1961-1991: video. - Problema. 2. Zilele trecute 1962 . - Compania de televiziune NTV. — Durata 38:05. — De la 02:42
8. ↑ Card Ethnologue English Arhivat 24 aprilie 2019 la Wayback Machine 
9. ↑ Rezumat după dimensiunea limbii Arhivat 26 decembrie 2018 la Wayback Machine 
10. ↑ Țări cu limba engleză ca limbă oficială și limba de predare în învățământul superior . Preluat la 22 octombrie 2016. Arhivat din original la 24 iunie 2016. (nedefinit)
11. ↑ Țările membre ale Commonwealth-ului: Regatul  Unit . Cită oficială a Commonwealth-ului. Consultat la 25 aprilie 2014. Arhivat din original la 26 iunie 2014.
12. ↑ Şahbagova, Julieta Arshavirovna. Caracteristicile fonetice ale variantelor de pronunție ale limbii engleze. - Moscova: Şcoala superioară, 1982. - 128 p.
13. ↑ Braj B. Kachru. Varietăți mondiale de engleză: agonie și extaz .
14. ↑ de ex . Rio-Rey, Carmen. Controlul subiectului și coreferința în limba engleză modernă timpurie adjuncte și absolute gratuite   // Limba engleză și lingvistică : jurnal. - Cambridge University Press, 2002. - 9 octombrie ( vol. 6 , nr. 2 ). - P. 309-323 .
15. ↑ William Bertrand Formation Langues | O SCURT ISTORIE A LIMBII ENGLIZE . Consultat la 30 decembrie 2017. Arhivat din original la 30 decembrie 2017. (nedefinit)
16. ↑ Oxford Living Dictionaries. Timpurile verbale . Preluat la 23 octombrie 2016. Arhivat din original la 26 iunie 2018. (nedefinit)
17. ↑ Matveev S. A., Tutorial real. Toată gramatica engleză în 4 săptămâni, Vladimir, 2010, p. 250
18. ↑ BBC: „De ce filmele fantasy au nevoie de un accent britanic?” . Data accesului: 20 martie 2013. Arhivat din original pe 28 noiembrie 2012. (nedefinit)

Literatură

• Arakin V. D. Tipologia comparativă a limbilor engleză și rusă. a 3-a ed. — M.: FIZMATLIT, 2005.
• Zelenetsky A. L. Tipologia comparată a principalelor limbi europene. - M .: Centrul editorial „Academia”, 2004.
• Khudyakov A. A. Gramatica teoretică a limbii engleze. - M .: Centrul editorial „Academia”, 2005.
• Levitsky A. E., Slavova L. L. Tipologia comparată a limbilor rusă și engleză: manual. - Zhytomyr: Editura ZhDU, 2005. - 204 p.
• Levitsky A. E. , Slavova L. L. Tipologia comparată a limbilor rusă și engleză: manual pentru studenți. superior manual instituții / Ministerul Educației și Științei al Ucrainei, Statul Jytomyr. un-t im. I. Franko. - Ed. a II-a, corectată. si suplimentare - Kiev: Educația Ucrainei, 2007. - 272 p. - 300 de exemplare. - ISBN 966-8847-44-8 (eronat) .

Link -uri

• Oxford Learner's Dictionaries . Oxford. (nedefinit)

Dicționare și enciclopedii	Bashkir mare danez Mare catalană mare chinezesc Mare norvegian Rusă mare Marele Soviet (1 ed.) Mare ucraineană in jurul lumii Larussa Micul Brockhaus și Efron Lexicon enciclopedic Britannica (online) Universalis Ucraina modernă istoric elvețian Rodie
În cataloagele bibliografice BNF : 119308987 GND : 4014777-0 J9U : 987007545879205171 LCCN : sh85043413 LNB : 000048547 NDL : 00561788 NKC : ph114056 SUDOC : 027219232

Descrierea limbii engleze
Alfabet Gramatică Dialectele Poveste Ortografie Reducerea vocalelor Istoria fonologică Fonologie

Dialecte și variante ale englezei pe continent
Engleza standard Limba franca Wikipedia în engleză simplificată Comparație între engleza americană și britanică Limbi de contact bazate pe engleză
Africa	Camerun Kenya Liberia Malavia Namibia Nigeria Sierra Leone Uganda Africa de Sud
Asia	Birmania (Myanmar) Brunei Hong Kong India Malaezia Pakistan Singapore Filipine Sri Lanka
Europa	Marea Britanie A primit pronunție RP conservator Anglia de Est Norfolk Suffolk Essex ) taramurile de mijloc din est West Midlands ( Birmingham Țara Neagră Ceramica (Stoke-on-Trent) Nordul Angliei Geordie (Tyneside) Yorkshire Cumbria Barrow-in-Furness Lancashire Makem (Sunderland) Manchester Pitmatic (Northumberland/Durham) Scouse (Liverpool) Cheshire Țara de Vest Cornwall " Mummerset " Țara Galilor Cardiff Gower Scoţia Highland engleză Sudul Angliei Kent Cockney " Mockney " Londra Sussex Estuarul Tamisei Irlanda Dublin Ulster Alte Guernsey Gibraltar Jersey Insula Barbatului
America de Nord	STATELE UNITE ALE AMERICII engleză afro-americană americană engleza germanilor din Pennsylvania Apalachii Baltimore Boston bivol Regiunea Marilor Lacuri Peninsula Superioară Valea râului Hudson dialectul american de vest Cajun California Midland Noua Anglie New Orleans New Jersey New York Pittsburgh banda de maree nord-centrul SUA nord-estul Pennsylvania Nord vestul Pacificului Philadelphia chicano engleză dialectele sudice Canada aborigen Vestul și centrul Canadei Valea Ottawa Quebec Cape Breton Lunenburg provinciile maritime Newfoundland Alte Bahamas Belize Bermude Caraibe Jamaica
America de Sud	Guyana Trinidad și Tobago Insulele Falkland
Australia și Oceania	Australia Australia de Vest Australia de Sud aborigen Strâmtoarea Torres Noua Zeelanda Palaunsky Insulele Solomon Engleza Mid-Atlantică
Versiuni simplificate în limbi internaționale	Engleza de bază Engleză simplă engleză internațională Globish Gogate Nerrier Special English Voice of America Engleză Engleză E-Prime

limbi germanice
proto- germanică † ( proto-limbă )
vest germană anglo-frizonă limbi engleze Limba engleză scoţian frizonă frizia de est frizia de vest frizia de nord Franc mic afrikaans olandeză dialectul zeelandez Limburgish Dialectul Brabant flamand (Vest) Dialect flamand joasa germană dialecte joase saxone dialecte est germane joase dialect german-plat dialecte joase saxone din Țările de Jos Înalta germană dialecte germane medii dialecte vest-germane medii dialecte est-mediu germane Turingian - dialect saxon superior limba germana luxemburghez limba Vilyamovsky dialectul Pennsylvania-german idiș și altele dialecte germane de sud dialect elvețian dialect alaman Dialectul alamanesc joase Dialect alamannic superior Dialectul almannic din Highland dialect galez dialect șvab dialect bavarez limba tsimbri etc.
scandinavă și est-germană scandinav scandinavă de est danez Dialectul scanian limba suedeză Dialectul elfdalian vest scandinav islandez norvegian Bokmål Nyunoshk feroeză Norn † est-german gotic † burgundă † vandal †

limbile oficiale ale ONU
	Engleză arab Spaniolă chinez Rusă limba franceza
Vezi și: Site-ul oficial al Națiunilor Unite

Limbi oficiale ale Uniunii Europene
Engleză bulgară maghiară greacă danez irlandez Spaniolă Italiană letonă lituanian malteză Deutsch olandeză Lustrui portugheză Română slovacă slovenă finlandeză limba franceza croat ceh suedez estonă

Limbi din Africa de Sud
limbile oficiale	limbi germanice de vest Engleză afrikaans bantu de sud Sotho Tswana nordul sotho sesotho tswana nguni Zulu tresă potrivitor sudul Ndebele tswa-ronga tsonga alte venda
Alte limbi menționate în Constituție	indigenă bhaka Khoiskan khoe lala lozi nama nhlangwini Phuthi nordul Ndebele tuu imigranti greacă Gujarati Malaeză Deutsch portugheză tamil Telugu urdu hindi religios arab ebraică sanscrit
Limbi semnelor	Africa de Sud
Alte	argo LGBT gayley ngkumo alte Orlam Creole Sotho pretorian scamto tsotsitaal și kamtho fanagalo
Ministerul Artelor și Culturii din Africa de Sud Serviciul Național de Limbă

Limbi oficiale ale Indiei
La nivel federal	Engleză hindi
La nivel de stat	assameză Bengal bodo Gujarati dogri kannada kashmir konkani Maithili Malayalam manipuri marathi nepaleză oriya punjabi rajasthani sanscrit Santali Sindhi tamil Telugu urdu hindi